aplicat¹ sn [At: DA / E: aplica] 1-3 Aplicare (1-3).

aplicat², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 234 / Pl: ~ați, ~e / E: aplica] 1 Pus în practică. 2 (Îs) Științele ~e Științe practice. 3 Cusut pe deasupra.

APLICAT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. Pus în practică. ♦ (Despre științe) Care își găsește o aplicație imediată în practică. Mecanică aplicată. 2. (În expr.) Broderie aplicată = motiv de broderie care se face prin fixarea și conturarea (cu puncte executate artistic) a unor bucățele de stofă pe alt material. V. aplicație (2).

APLICAT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. Pus în practică. ♦ (Despre științe) Care își găsește o aplicație imediată. 2. (În expr.) Broderie aplicată = motiv de broderie care se face prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură. – V. aplica.

APLICAT, -Ă adj. 1. Lipit, așezat pe... 2. Pus în practică; (despre științe) care are aplicații practice. [< aplica].

APLICAT, -Ă adj. 1. lipit, așezat pe... ♦ artă ~ă = artă decorativă. 2. pus în practică. ◊ (despre științe) cu aplicații practice. (< aplica)

APLICAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APLICA. 2) (despre științe) Care are aplicare nemijlocită în practică. Fizică ~tă. 3): Broderie ~tă broderie care se execută aplicând bucățele de stofă, fixându-le. /v. a aplica

APLICA, aplic, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

aplica [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplic / E: fr sappliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da. 8 vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vt A supune la un tratament. 10-17 vtr A pune o știință (o artă, o inovație, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pune în practică. 19 A întrebuința. 20-23 vtr A raporta (o maximă, un proverb, un principiu general) la un caz dat. 24-25 vtr (Frm; înv) A (se) deda (la ceva). 26 vt A studia (ceva) cu sârguință. 27-28 vtr (Trs) A da la o meserie. 29-30 vr A se apuca (de o îndeletnicire).

*APLICA (-ic) I. vb. tr. 1 A adăuga un lucru la altul, a pune un lucru peste altul în așa fel încît să se potrivească bine, să se lipească: trebuia să aplici mai bine coloarea pe pînză ¶ 2 A pune: i-am aplicat ventuze ¶ 3 A da: i-am aplicat leacul; Fig. familiar: l-am aplicat o palmă ¶ 4 A întrebuința: trebue să aplicăm alt procedeu ¶ 5 A îndrepta ceva într’o anumită direcțiune: fie-care-și aplică aptitudinile la ce se potrivește mai bine cu firea lui. II. vb. refl. A-și fixa ocupațiunea într’o anumită direcțiune, a-și alege o anumită îndeletnicire: mă voiu ~ la științele naturale [fr. < lat.].

APLICA, aplic, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLICA, aplic, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se lipească, să se întipărească. A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture. 2. Tranz. (Complementul este un abstract) A pune în practică, a întrebuința, a folosi. A aplica o teorie. A aplica o lege. ♦ (Cu privire la un tratament) A face, a administra. Aplică bolnavului un tratament balneologic. ◊ Expr. (Învechit) A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi (pe cineva) cu bătaia. Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129. 3. Tranz. (Complementul exprimă un principiu general) A raporta la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. (Refl. impers.) Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152.

APLICA, aplic, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament. ◊ Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).

APLICA vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].

APLICA vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)

A APLICA aplic tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare

aplicà v. a pune un lucru peste altul; 2. a pune în practică, a întrebuința: a aplica o lege; 3. a pune o știință în serviciul alteia: a aplica geografiei astronomia; 4. a se deda: se aplică medicinei.

*aplíc, a -á v. tr. (lat. ápplico, -áre; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica uneĭ haĭne o căptușeală, unuĭ zid tencuĭală, un afipt pe zid. Pun: a aplica cuĭva o cataplazmă. Daŭ: a aplica cuĭva un remediŭ, (fig.) o palmă. Întrebuințez: a aplica o procedură. Îndrept: a-țĭ aplica spiritu la studiu naturiĭ. Pun o știință în serviciu alteĭa: a aplica geometriiĭ algebra. V. refl. Mă dedaŭ: a te aplica la o știință, uneĭ științe.

aplicat adj. m., pl. aplicați; f. sg. aplicată, pl. aplicate

aplica (a ~) (desp. a-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. aplic, 2 sg. aplici, 3 aplică; conj. prez. 1 sg. să aplic, 3 să aplice

aplica (a ~) (a-pli-) vb., ind. prez. 3 aplică

aplica vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplic, 3 sg. și pl. aplică

aplic (aplic un procedeu).

APLICAT, -Ă (< aplica < fr. appliquer, cf. it., lat. applicare): în sintagma lingvistică aplicată (v.).

aplica, aplic v. i. a participa la un concurs organizat pentru acordarea unei burse sau ocuparea unui post vacant

APLICAT adj. v. practic. (Învățământ ~.)

APLICA vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, trage.

APLICA vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. v. executa.

aplica vb. v. CONSACRA. DA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA. TRAGE.

APLICA vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. a administra, a face. (A ~ cuiva un tratament.) 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. a executa, a îndeplini. (~ o hotărîre judecătorească.)