2 intrări

Articole pe această temă:

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aplicat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 234 / Pl: ~ați, ~e / E: aplica] 1 Pus în practică. 2 (Îs) Științele ~e Științe practice. 3 Cusut pe deasupra.

aplicat1 sn [At: DA / E: aplica] 1-3 Aplicare (1-3).

APLICÁT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. (În sintagma) Broderie aplicată = motiv de broderie care se realizează prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură. 2. (Despre unele științe sau domenii de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată. 3. (Franțuzism; despre oameni) Înzestrat, talentat. – V. aplica.

APLICÁT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. (În sintagma) Broderie aplicată = motiv de broderie care se realizează prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură. 2. (Despre unele științe sau domenii de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată. 3. (Franțuzism; despre oameni) Înzestrat, talentat. – V. aplica.

APLICÁT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. Pus în practică. ♦ (Despre științe) Care își găsește o aplicație imediată în practică. Mecanică aplicată. 2. (În expr.) Broderie aplicată = motiv de broderie care se face prin fixarea și conturarea (cu puncte executate artistic) a unor bucățele de stofă pe alt material. V. aplicație (2).

APLICÁT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. Pus în practică. ♦ (Despre științe) Care își găsește o aplicație imediată. 2. (În expr.) Broderie aplicată = motiv de broderie care se face prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură. – V. aplica.

APLICÁT, -Ă adj. 1. Lipit, așezat pe... 2. Pus în practică; (despre științe) care are aplicații practice. [< aplica].

APLICÁT, -Ă adj. 1. lipit, așezat pe... ♦ artă ~ă = artă decorativă. 2. pus în practică. ◊ (despre științe) cu aplicații practice. (< aplica)

APLICÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APLICA. 2) (despre științe) Care are aplicare nemijlocită în practică. Fizică ~tă. 3): Broderie ~tă broderie care se execută aplicând bucățele de stofă, fixându-le. /v. a aplica

aplica [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplic / E: fr sappliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da. 8 vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vt A supune la un tratament. 10-17 vtr A pune o știință (o artă, o inovație, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pune în practică. 19 A întrebuința. 20-23 vtr A raporta (o maximă, un proverb, un principiu general) la un caz dat. 24-25 vtr (Frm; înv) A (se) deda (la ceva). 26 vt A studia (ceva) cu sârguință. 27-28 vtr (Trs) A da la o meserie. 29-30 vr A se apuca (de o îndeletnicire).

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLICA, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se lipească, să se întipărească. A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture. 2. Tranz. (Complementul este un abstract) A pune în practică, a întrebuința, a folosi. A aplica o teorie. A aplica o lege. ♦ (Cu privire la un tratament) A face, a administra. Aplică bolnavului un tratament balneologic.Expr. (Învechit) A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi (pe cineva) cu bătaia. Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129. 3. Tranz. (Complementul exprimă un principiu general) A raporta la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. (Refl. impers.) Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152.

APLICÁ, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcându-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament.Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).

APLICÁ vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].

APLICÁ vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)

A APLICÁ aplíc tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare

aplicà v. a pune un lucru peste altul; 2. a pune în practică, a întrebuința: a aplica o lege; 3. a pune o știință în serviciul alteia: a aplica geografiei astronomia; 4. a se deda: se aplică medicinei.

*aplíc, a v. tr. (lat. ápplico, -áre; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica uneĭ haĭne o căptușeală, unuĭ zid tencuĭală, un afipt pe zid. Pun: a aplica cuĭva o cataplazmă. Daŭ: a aplica cuĭva un remediŭ, (fig.) o palmă. Întrebuințez: a aplica o procedură. Îndrept: a-țĭ aplica spiritu la studiu naturiĭ. Pun o știință în serviciu alteĭa: a aplica geometriiĭ algebra. V. refl. Mă dedaŭ: a te aplica la o știință, uneĭ științe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aplicát adj. m., pl. aplicáți; f. sg. aplicátă, pl. aplicáte

aplicá (a ~) (a-pli-) vb., ind. prez. 3 aplícă

arată toate definițiile

Intrare: aplicat
aplicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aplicat
  • aplicatul
  • aplicatu‑
  • aplica
  • aplicata
plural
  • aplicați
  • aplicații
  • aplicate
  • aplicatele
genitiv-dativ singular
  • aplicat
  • aplicatului
  • aplicate
  • aplicatei
plural
  • aplicați
  • aplicaților
  • aplicate
  • aplicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aplica
  • silabație: a-pli-ca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aplica
  • aplicare
  • aplicat
  • aplicatu‑
  • aplicând
  • aplicându‑
singular plural
  • apli
  • aplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aplic
(să)
  • aplic
  • aplicam
  • aplicai
  • aplicasem
a II-a (tu)
  • aplici
(să)
  • aplici
  • aplicai
  • aplicași
  • aplicaseși
a III-a (el, ea)
  • apli
(să)
  • aplice
  • aplica
  • aplică
  • aplicase
plural I (noi)
  • aplicăm
(să)
  • aplicăm
  • aplicam
  • aplicarăm
  • aplicaserăm
  • aplicasem
a II-a (voi)
  • aplicați
(să)
  • aplicați
  • aplicați
  • aplicarăți
  • aplicaserăți
  • aplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • apli
(să)
  • aplice
  • aplicau
  • aplica
  • aplicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aplicat

  • 1. Lipit, așezat pe...
    surse: DN sinonime: așezat lipit (adj.)
    • 1.1. Artă aplicată = artă decorativă.
      surse: MDN '00
    • 1.2. (în) sintagmă Broderie aplicată = motiv de broderie care se realizează prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Pus în practică.
    surse: DLRLC DN
    • 2.1. (Despre unele științe sau domenii de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Mecanică aplicată.
        surse: DLRLC
  • 3. franțuzism Despre oameni:
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: talentat înzestrat

etimologie:

  • vezi aplica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

aplica

  • 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture.
      surse: DLRLC
  • 2. A pune ceva în practică.
    exemple
    • A aplica un procedeu. A aplica un tratament.
      surse: DEX '09
    • A aplica o teorie. A aplica o lege.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune verbală A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129.
        surse: DLRLC
  • 3. A administra (un tratament medical).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: administra un exemplu
    exemple
    • Aplică bolnavului un tratament balneologic.
      surse: DLRLC
  • 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • reflexiv impersonal Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv franțuzism A se dedica, a se consacra.
    surse: DLRLC DN sinonime: consacra dedica un exemplu
    exemple
    • Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152.
      surse: DLRLC

etimologie: