2 intrări

Articole pe această temă:

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

APLICÁT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. (În sintagma) Broderie aplicată = motiv de broderie care se realizează prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură. 2. (Despre unele științe sau domenii de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată. 3. (Franțuzism; despre oameni) Înzestrat, talentat. – V. aplica.

APLICÁT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. (În sintagma) Broderie aplicată = motiv de broderie care se realizează prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură. 2. (Despre unele științe sau domenii de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată. 3. (Franțuzism; despre oameni) Înzestrat, talentat. – V. aplica.

APLICÁT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. Pus în practică. ♦ (Despre științe) Care își găsește o aplicație imediată în practică. Mecanică aplicată. 2. (În expr.) Broderie aplicată = motiv de broderie care se face prin fixarea și conturarea (cu puncte executate artistic) a unor bucățele de stofă pe alt material. V. aplicație (2).

APLICÁT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. Pus în practică. ♦ (Despre științe) Care își găsește o aplicație imediată. 2. (În expr.) Broderie aplicată = motiv de broderie care se face prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură. – V. aplica.

aplicát adj. m., pl. aplicáți; f. sg. aplicátă, pl. aplicáte

aplicát1 sn [At: DA / E: aplica] 1-3 Aplicare (1-3).

aplicát2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 234 / Pl: ~ați, -e / E: aplica] 1 Pus în practică. 2 (Îs) Științele -e Științe practice. 3 Cusut pe deasupra.

APLICÁT adj. v. practic. (Învățământ ~.)

APLICÁT, -Ă adj. 1. Lipit, așezat pe... 2. Pus în practică; (despre științe) care are aplicații practice. [< aplica].

APLICÁT, -Ă adj. 1. lipit, așezat pe... ♦ artă ~ă = artă decorativă. 2. pus în practică. ◊ (despre științe) cu aplicații practice. (< aplica)

APLICÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APLICA. 2) (despre științe) Care are aplicare nemijlocită în practică. Fizică ~tă. 3): Broderie ~tă broderie care se execută aplicând bucățele de stofă, fixându-le. /v. a aplica

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLICÁ, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcându-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament.Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).

aplicá (a ~) (a-pli-) vb., ind. prez. 3 aplícă

aplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplíc, 3 sg. și pl. aplícă

aplicá [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplíc / E: fr s’appliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da. 8 vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vt A supune la un tratament. 10-17 vtr A pune o știință (o artă, o inovație, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pune în practică. 19 A întrebuința. 20-23 vtr A raporta (o maximă, un proverb, un principiu general) la un caz dat. 24-25 vtr (Frm; înv) A (se) deda (la ceva). 26 vt A studia (ceva) cu sârguință. 27-28 vtr (Trs) A da la o meserie. 29-30 vr A se apuca (de o îndeletnicire).

APLICÁ vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. v. executa.

APLICÁ vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, trage.

APLICÁ vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].

Intrare: aplicat
aplicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aplicat aplicatul aplica aplicata
plural aplicați aplicații aplicate aplicatele
genitiv-dativ singular aplicat aplicatului aplicate aplicatei
plural aplicați aplicaților aplicate aplicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aplica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aplica aplicare aplicat aplicând singular plural
apli aplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aplic (să) aplic aplicam aplicai aplicasem
a II-a (tu) aplici (să) aplici aplicai aplicași aplicaseși
a III-a (el, ea) apli (să) aplice aplica aplică aplicase
plural I (noi) aplicăm (să) aplicăm aplicam aplicarăm aplicaserăm, aplicasem*
a II-a (voi) aplicați (să) aplicați aplicați aplicarăți aplicaserăți, aplicaseți*
a III-a (ei, ele) apli (să) aplice aplicau aplica aplicaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)