2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

aplica [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplic / E: fr sappliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da. 8 vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vt A supune la un tratament. 10-17 vtr A pune o știință (o artă, o inovație, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pune în practică. 19 A întrebuința. 20-23 vtr A raporta (o maximă, un proverb, un principiu general) la un caz dat. 24-25 vtr (Frm; înv) A (se) deda (la ceva). 26 vt A studia (ceva) cu sârguință. 27-28 vtr (Trs) A da la o meserie. 29-30 vr A se apuca (de o îndeletnicire).

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLICA, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se lipească, să se întipărească. A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture. 2. Tranz. (Complementul este un abstract) A pune în practică, a întrebuința, a folosi. A aplica o teorie. A aplica o lege. ♦ (Cu privire la un tratament) A face, a administra. Aplică bolnavului un tratament balneologic.Expr. (Învechit) A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi (pe cineva) cu bătaia. Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129. 3. Tranz. (Complementul exprimă un principiu general) A raporta la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. (Refl. impers.) Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152.

APLICÁ, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament.Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).

APLICÁ vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].

APLICÁ vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)

A APLICÁ aplíc tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare

aplicà v. a pune un lucru peste altul; 2. a pune în practică, a întrebuința: a aplica o lege; 3. a pune o știință în serviciul alteia: a aplica geografiei astronomia; 4. a se deda: se aplică medicinei.

APLÍCĂ, aplice, s. f. 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. – Din fr. applique.

APLÍCĂ, aplice, s. f. 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. – Din fr. applique.

aplícă sf [At: C. PETRESCU, R.DR. / Pl: ~ice / E: fr applique] 1 (Arh) Ornament (de orice fel) care se aplică pe un obiect. 2 Mic candelabru (de obicei din două, trei lumânări electrice) cu picior vertical, fixat pe perete. 3 (Pex) Obiect (rotund) de iluminat așezat pe perete.

APLÍCĂ, aplice, s. f. (Livresc) Ornament (de obicei de metal) care se fixează pe suprafața unui obiect (vas, mobilă, legătură de carte etc.), pe un panou sau pe un pilastru. Dar cioburile de ulcioare, cazonele și cheotorile, paftalele și aplicele... vorbeau... despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41.

APLÍCĂ, aplice, s. f. (Livresc) Ornament care se fixează pe un element de construcție sau pe suprafața unui obiect. – Fr. applique.

APLÍCĂ s.f. 1. Tot ce se poate aplica pe un obiect pentru a-l decora. 2. Lampă de iluminat, cu unul sau mai multe brațe, care se fixează în perete. [< fr. applique].

APLÍCĂ s. f. 1. ornament în relief care se aplică pe veșminte, vase, mobilier etc. 2. lampă de iluminat, care se fixează pe perete. (< fr. applique)

APLÍCĂ ~ce f. 1) Ornament (de obicei metalic) care se poate fixa pe suprafața unui obiect (vas, mobilă, carte etc.). 2) Lampă de perete cu unul sau mai multe brațe. /<fr. applique

*aplíc, a v. tr. (lat. ápplico, -áre; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica uneĭ haĭne o căptușeală, unuĭ zid tencuĭală, un afipt pe zid. Pun: a aplica cuĭva o cataplazmă. Daŭ: a aplica cuĭva un remediŭ, (fig.) o palmă. Întrebuințez: a aplica o procedură. Îndrept: a-țĭ aplica spiritu la studiu naturiĭ. Pun o știință în serviciu alteĭa: a aplica geometriiĭ algebra. V. refl. Mă dedaŭ: a te aplica la o știință, uneĭ științe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aplica (a ~) (a-pli-) vb., ind. prez. 3 apli

aplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplíc, 3 sg. și pl. aplícă

apli (a-pli-) s. f., g.-d. art. aplicei; pl. aplice

aplícă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplícei; pl. aplíce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APLICÁ vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, trage.

APLICÁ vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. v. executa.

APLICA vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. a administra, a face. (A ~ cuiva un tratament.) 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. a executa, a îndeplini. (~ o hotărîre judecătorească.)

aplica vb. v. CONSACRA. DA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA. TRAGE.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aplica, aplic v. i. a participa la un concurs organizat pentru acordarea unei burse sau ocuparea unui post vacant

Intrare: aplica
  • silabație: a-pli-ca info
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aplica
  • aplicare
  • aplicat
  • aplicatu‑
  • aplicând
  • aplicându‑
singular plural
  • apli
  • aplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aplic
(să)
  • aplic
  • aplicam
  • aplicai
  • aplicasem
a II-a (tu)
  • aplici
(să)
  • aplici
  • aplicai
  • aplicași
  • aplicaseși
a III-a (el, ea)
  • apli
(să)
  • aplice
  • aplica
  • aplică
  • aplicase
plural I (noi)
  • aplicăm
(să)
  • aplicăm
  • aplicam
  • aplicarăm
  • aplicaserăm
  • aplicasem
a II-a (voi)
  • aplicați
(să)
  • aplicați
  • aplicați
  • aplicarăți
  • aplicaserăți
  • aplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • apli
(să)
  • aplice
  • aplicau
  • aplica
  • aplicaseră
Intrare: aplică
  • silabație: a-pli-că info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apli
  • aplica
plural
  • aplice
  • aplicele
genitiv-dativ singular
  • aplice
  • aplicei
plural
  • aplice
  • aplicelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aplica, aplicverb

  • 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture. DLRLC
  • 2. A pune ceva în practică. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote A aplica un procedeu. A aplica un tratament. DEX '09
    • format_quote A aplica o teorie. A aplica o lege. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129. DLRLC
  • 3. A administra (un tratament medical). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: administra
    • format_quote Aplică bolnavului un tratament balneologic. DLRLC
  • 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote reflexiv impersonal Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72. DLRLC
  • 5. reflexiv franțuzism A se dedica, a se consacra. DLRLC DN
    • format_quote Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152. DLRLC
etimologie:

apli, aplicesubstantiv feminin

  • 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dar cioburile de ulcioare, cazanele și cheotorile, paftalele și aplicele... vorbeau... despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41. DLRLC
  • 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic