2 intrări

Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aplica [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplic / E: fr sappliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da. 8 vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vt A supune la un tratament. 10-17 vtr A pune o știință (o artă, o inovație, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pune în practică. 19 A întrebuința. 20-23 vtr A raporta (o maximă, un proverb, un principiu general) la un caz dat. 24-25 vtr (Frm; înv) A (se) deda (la ceva). 26 vt A studia (ceva) cu sârguință. 27-28 vtr (Trs) A da la o meserie. 29-30 vr A se apuca (de o îndeletnicire).

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLICA, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se lipească, să se întipărească. A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture. 2. Tranz. (Complementul este un abstract) A pune în practică, a întrebuința, a folosi. A aplica o teorie. A aplica o lege. ♦ (Cu privire la un tratament) A face, a administra. Aplică bolnavului un tratament balneologic.Expr. (Învechit) A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi (pe cineva) cu bătaia. Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129. 3. Tranz. (Complementul exprimă un principiu general) A raporta la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. (Refl. impers.) Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152.

APLICÁ, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcându-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament.Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).

APLICÁ vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].

APLICÁ vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)

A APLICÁ aplíc tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare

aplicà v. a pune un lucru peste altul; 2. a pune în practică, a întrebuința: a aplica o lege; 3. a pune o știință în serviciul alteia: a aplica geografiei astronomia; 4. a se deda: se aplică medicinei.

aplícă sf [At: C. PETRESCU, R.DR. / Pl: ~ice / E: fr applique] 1 (Arh) Ornament (de orice fel) care se aplică pe un obiect. 2 Mic candelabru (de obicei din două, trei lumânări electrice) cu picior vertical, fixat pe perete. 3 (Pex) Obiect (rotund) de iluminat așezat pe perete.

APLÍCĂ, aplice, s. f. 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. – Din fr. applique.

APLÍCĂ, aplice, s. f. 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. – Din fr. applique.

APLÍCĂ, aplice, s. f. (Livresc) Ornament (de obicei de metal) care se fixează pe suprafața unui obiect (vas, mobilă, legătură de carte etc.), pe un panou sau pe un pilastru. Dar cioburile de ulcioare, cazonele și cheotorile, paftalele și aplicele... vorbeau... despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41.

APLÍCĂ, aplice, s. f. (Livresc) Ornament care se fixează pe un element de construcție sau pe suprafața unui obiect. – Fr. applique.

APLÍCĂ s.f. 1. Tot ce se poate aplica pe un obiect pentru a-l decora. 2. Lampă de iluminat, cu unul sau mai multe brațe, care se fixează în perete. [< fr. applique].

APLÍCĂ s. f. 1. ornament în relief care se aplică pe veșminte, vase, mobilier etc. 2. lampă de iluminat, care se fixează pe perete. (< fr. applique)

APLÍCĂ ~ce f. 1) Ornament (de obicei metalic) care se poate fixa pe suprafața unui obiect (vas, mobilă, carte etc.). 2) Lampă de perete cu unul sau mai multe brațe. /<fr. applique

*aplíc, a v. tr. (lat. ápplico, -áre; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica uneĭ haĭne o căptușeală, unuĭ zid tencuĭală, un afipt pe zid. Pun: a aplica cuĭva o cataplazmă. Daŭ: a aplica cuĭva un remediŭ, (fig.) o palmă. Întrebuințez: a aplica o procedură. Îndrept: a-țĭ aplica spiritu la studiu naturiĭ. Pun o știință în serviciu alteĭa: a aplica geometriiĭ algebra. V. refl. Mă dedaŭ: a te aplica la o știință, uneĭ științe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aplicá (a ~) (a-pli-) vb., ind. prez. 3 aplícă

aplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplíc, 3 sg. și pl. aplícă

aplícă (a-pli-) s. f., g.-d. art. aplícei; pl. aplíce

arată toate definițiile

Intrare: aplica
  • silabație: a-pli-ca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aplica
  • aplicare
  • aplicat
  • aplicatu‑
  • aplicând
  • aplicându‑
singular plural
  • apli
  • aplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aplic
(să)
  • aplic
  • aplicam
  • aplicai
  • aplicasem
a II-a (tu)
  • aplici
(să)
  • aplici
  • aplicai
  • aplicași
  • aplicaseși
a III-a (el, ea)
  • apli
(să)
  • aplice
  • aplica
  • aplică
  • aplicase
plural I (noi)
  • aplicăm
(să)
  • aplicăm
  • aplicam
  • aplicarăm
  • aplicaserăm
  • aplicasem
a II-a (voi)
  • aplicați
(să)
  • aplicați
  • aplicați
  • aplicarăți
  • aplicaserăți
  • aplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • apli
(să)
  • aplice
  • aplicau
  • aplica
  • aplicaseră
Intrare: aplică
  • silabație: a-pli-că
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apli
  • aplica
plural
  • aplice
  • aplicele
genitiv-dativ singular
  • aplice
  • aplicei
plural
  • aplice
  • aplicelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aplica

  • 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture.
      surse: DLRLC
  • 2. A pune ceva în practică.
    exemple
    • A aplica un procedeu. A aplica un tratament.
      surse: DEX '09
    • A aplica o teorie. A aplica o lege.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune verbală A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129.
        surse: DLRLC
  • 3. A administra (un tratament medical).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: administra un exemplu
    exemple
    • Aplică bolnavului un tratament balneologic.
      surse: DLRLC
  • 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • reflexiv impersonal Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv franțuzism A se dedica, a se consacra.
    surse: DLRLC DN sinonime: consacra dedica un exemplu
    exemple
    • Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152.
      surse: DLRLC

etimologie:

aplică

  • 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Dar cioburile de ulcioare, cazanele și cheotorile, paftalele și aplicele... vorbeau... despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41.
      surse: DLRLC
  • 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: