2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

APLAUDÁRE, aplaudări, s. f. Acțiunea de a aplauda; (rar, la pl.) aplauze. [Pr.: -pla-u-] – V. aplauda.

APLAUDÁRE, aplaudări, s. f. Acțiunea de a aplauda; (rar, la pl.) aplauze. [Pr.: -pla-u-] – V. aplauda.

APLAUDÁRE, aplaudări, s. f. (Rar) Acțiunea de a a p l a u d a; (la pl.) aplauze. La 25 ale lunii februarie s-a jucat pentru intîia oară «Provincialul de la Teatrul Național. Sala era plină... aplaudări din toate părțile. RUSSO, O. 137.

APLAUDÁRE, aplaudări s. f. Acțiunea de a aplauda; (la pl.) aplauze. [Pr.: -pla-u-]

aplaudáre (a-pla-u-) s. f., g.-d. art. aplaudắrii; pl. aplaudắri

aplaudáre s. f. (sil. -pla-u), g.-d. art. aplaudării; pl. aplaudări

aplaudáre sf [At: DA / Pl: ~dări / E: aplauda] 1-5 Bătaie din palme în semn de vie aprobare, de admirație, de mare mulțumire (la reprezentații teatrale sau muzicale), adesea și cu intenția de a chema pe cel aplaudat. 6-7 Vie aprobare manifestată pentru ceva sau cineva. 8 Lăudare.

APLAUDÁRE s.f. Acțiunea de a aplauda. [Pron. -pla-u-. / < aplauda].

APLAUDÁ, apláud, vb. I. Intranz. A bate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație. ♦ Tranz. A-și exprima mulțumirea, aprobarea, admirația față de cineva sau ceva prin aplauze. [Pr.: -pla-u-] – Din fr. applaudir, lat. applaudere.

APLAUDÁ, apláud, vb. I. Intranz. A bate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație. ♦ Tranz. A-și exprima mulțumirea, aprobarea, admirația față de cineva sau ceva prin aplauze. [Pr.: pla-u-] – Din fr. applaudir, lat. applaudere.

APLAUDÁ, apláud, vb. I. Intranz. A bate din palme (la un spectacol, la o conferință etc.) în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație. Gherlaș... și-a început spectacolul... Masa de țărani aplauda înainte, strigînd cu aprindere... SAHIA, N. 67. Auzitorii așa mult au aplaudat, Cît dulapurile toate în arhivă s-au mișcat. ALEXANDRESCU, M. 209. ◊ Tranz. Aplaudă frenetic schime, cîntece și jocuri. EMINESCU, O. I 150. Fig. Ei vor aplauda, desigur, biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare. EMINESCU, O. I 134. – Pronunțat: -pla-u-.

APLAUDÁ, apláud, vb. I. Intranz. A bate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație. ♦ Tranz. A-și exprima mulțumirea, aprobarea, admirația prin aplauze. [Pr.: -pla-u-] – Fr. applaudir (lat. lit. applaudere).

aplaudá (a ~) (a-pla-u-) vb., ind. prez. 3 apláudă

aplaudá vb. (sil. -pla-u-), ind. prez. 1 sg. apláud, 3 sg. și pl. apláudă

aplaudá [At: ALEXANDRESCU, M. 209 / Pzi: aplaúd, (rar) -déz / E: fr applaudir, lat applaudo, -ere] 1-3 vitr A bate din palme în semn de vie aprobare, de admirație, de mare mulțumire (la reprezentații teatrale sau muzicale), adesea și cu intenția de a chema la rampă pe cel aplaudat. 4-5 vtr (Fig) A arăta o vie aprobare pentru ceva sau cineva. 6 vt A lăuda.

APLAUDÁ vb. (înv.) a plăsa. (Îl ~ cu căldură.)

APLAUDÁ vb. I. intr. A bate din palme (în semn de admirație, de mulțumire etc.). ♦ tr. A-și exprima mulțumirea, admirația etc. prin aplauze. [Pron. -pla-u-, p.i. apláud. / < lat. applaudere, cf. fr. applaudir].

APLAUDÁ vb. I. intr. a bate din palme. II. tr. (fig.) a-și exprima mulțumirea, entuziasmul, prin aplauze. (< lat. applaudere, după fr. applaudir)

A APLAUDÁ apláud 1. intranz. A produce aplauze (în semn de satisfacție, admirație, aprobare etc.). 2. tranz. (persoane) A întâmpina sau a susține prin aplauze. [Sil. -pla-u-] /<fr. applaudir, lat. applaudere

aplaudà v. 1. a bate din palme în semn de aprobare: a aplauda actorii: 2. fig. a primi cu aplause, a aproba; a aplauda propunerea.

Intrare: aplaudare
aplaudare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aplaudare aplaudarea
plural aplaudări aplaudările
genitiv-dativ singular aplaudări aplaudării
plural aplaudări aplaudărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aplauda
verb (VT7)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aplauda aplaudare aplaudat aplaudând singular plural
aplaudă aplaudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aplaud (să) aplaud aplaudam aplaudai aplaudasem
a II-a (tu) aplauzi (să) aplauzi aplaudai aplaudași aplaudaseși
a III-a (el, ea) aplaudă (să) aplaude aplauda aplaudă aplaudase
plural I (noi) aplaudăm (să) aplaudăm aplaudam aplaudarăm aplaudaserăm, aplaudasem*
a II-a (voi) aplaudați (să) aplaudați aplaudați aplaudarăți aplaudaserăți, aplaudaseți*
a III-a (ei, ele) aplaudă (să) aplaude aplaudau aplauda aplaudaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)