19 definiții pentru aparte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apárte ai, av [At: I. NEGRUZZI, S. V, 144 / E: fr à part] 1-2 (În mod) separat. 3-4 (La teatru) Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. 5-6 Deosebit.

APÁRTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori) Cu glas mai scăzut, ca și cum ar vorbi cu sine însuși. ♦ (Adjectival) Deosebit, special; anumit. Trăsătură aparte.A3 + parte (după fr. à part).

APÁRTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special, anumit. Trăsătură aparte.A3 + parte (după fr. à part).

APÁRTE adv. Separat. ♦ (În teatru, indicînd felul în care trebuie dată o replică) Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare (ca să audă publicul). ♦ (Adjectival) Deosebit, special. În alegerea aceasta a motivelor durerii, Beldiceanu merită un loc aparte. IONESCU-RION, A. 125.

APÁRTE adv. Separat. ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special. Avea un fel aparte de a vorbi. – Din parte (după fr. à part).

APÁRTE adv. Separat. ♦ (Teatru) Spus sie însuși, vorbind cu sine, dar tare (ca să audă publicul). // adj.invar. Deosebit, special. [Cf. fr. à part].

APÁRTE I. adv. separat. II. adj. inv. deosebit, special. (după fr. à part)

APÁRTE2 adj. invar. Care are caracter izolat; individual; particular. /Din parte

APÁRTE1 adv. 1) În mod separat. A locui ~. 2) teatru Spus ca pentru sine, dar să fie auzit de public. /Din parte

aparte adv. la o parte. ║ n. 1. vorbă sau frază rostită de un actor și pe care, chipurile, n’o aude întrevorbitorul; 2. mic grup separat, conversație particulară.

*apárte adv. (după it. a parte și fr. à part). În parte: voĭ privi fie-care lucru aparte. S. n. fără pl. Ceĭa ce actoru spune aparte pe scena, presupunînd că nu-l aude de cît publicu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!apárte adj. invar., adv.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APÁRTE adv., adj. 1. adv. v. separat. 2. adj. v. anumit. 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui generis. (Are un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. v. ales.

APARTE adv., adj. 1. adv. deosebit, separat, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat...) 2. adj. anume, anumit, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. ales, deosebit, distins, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.)

Aparte ≠ împreună, laolată


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apárte adv.1. În mod separat. – 2. Deosebit, special. – 3. (S. m.) Dialog fără martori, discuție cu sine. It. aparte, cf. fr. aparté.

Intrare: aparte
aparte adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • aparte

aparte

etimologie: