Din totalul de 31 sunt afișate 20 definiții pentru aparent, aparență   declinări

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. (Franțuzism) Care apare cu claritate (privirii, minții). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) în aparență. 2. (Franțuzism) Care apare cu claritate (privirii, minții). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. (în opoziție cu real) Nereal, imaginar. V. înșelător, fals. Liniște aparentă. ◊ (Adverbial) În aparență. Aparent, ai dreptate. 2. (În opoziție cu ascuns, invizibil) Care apare, se vede, iese la iveală; evident, vizibil. Afecțiunile cardiace nu sînt întotdeauna aparente. ◊ În Iași... agitațiunea era mai aparentă, se lucra mai pe față. GHICA, S. 153. ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămîne netencuită și se întrebuințează la zidăriile fațadelor.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Manifestarea esenței obiectelor și a fenomenelor în caracterele accesibile în mod nemijlocit percepției senzoriale; partea exterioară, vizibilă, a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen; înfățișare, față. Aparențele înșală adeseori. ◊ Loc. adv. În aparență = judecînd după exterior. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. Deși era mîniat pe el, îi zîmbea, căutînd să salveze aparențele.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Nereal, imaginar. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. (Rar) Care se vede; vădit, vizibil, evident. În Iași [în 1848]... agitațiunea era mai aparentă (GHICA). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă de calitate superioară, care nu este tencuită sau acoperită cu alt material la alcătuirea unei zidării. – Fr. apparent (lat. lit. apparens, -ntis).

Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară, vizibilă și adeseori înșelătoare a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. În aparență = judecând după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia).

Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aparént adj. m., pl. aparénți; f. aparéntă, pl. aparénte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aparénță s. f., g.-d. art. aparénței; pl. aparénțe

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aparént adj. m., pl. aparénți; f. sg. aparéntă, pl. aparénte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aparénță s. f., g.-d. art. aparénței; pl. aparénțe

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNT adj. (rar) părelnic, (înv. și reg.) părut. (Liniște ~.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNȚĂ s. (înv.) părere, părut. (Ceea ce vezi e doar o ~.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Aparent ≠ real

Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNT adj. 1. Nereal, imaginar; fals. 2. Evident, vizibil. ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămâne netencuită și este folosită la fațade. // adv. În aparență. [Cf. fr. apparent, lat. apparens].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNȚĂ s.f. Ceea ce pare pe din afară ; înfățișare, manifestare exterioară evidentă a lucrurilor. ◊ În aparență = judecând după exterior ; a salva aparențele = a da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o defecțiune internă. [Var. (înv.) aparință s.f. / cf. fr. apparence, it. apparenza, lat. t. apparentia].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNT, -Ă I. adj. 1. nereal, imaginar; fals. 2. evident, vizibil. II. adv. în aparență. (< fr. apparent, lat. apparens)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNȚĂ s. f. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare. ♦ în ~ = la prima vedere. (< fr. apparence, lat. apparentia)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APARÉNT1 adv. În aparență. /<fr. apparent, lat. apparens, ~ntis

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink