APARENT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. (Franțuzism) Care apare cu claritate (privirii, minții). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.

aparent, ~ă [At: CULIANU, C. 164 / V: (înv) ~rinte / Pl: ~nți, ~e / E: fr apparent] 1 a Care se vede. 2 a (Îs) Cărămidă ~ă Cărămidă specială destinată decorării interioare a pereților sau zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. 3 a (Spc; jur; îs) Servitute ~ Servitute care se arată (de la prima vedere) prin locuri vizibile (uși, ferestre etc.). 4 a Care este altfel decât apare la prima vedere. 5 av În aparență.

*APARENT adj. 1 Ce se arată subt o înfățișare care nu e adevărată, care nu e astfel după cum se arată, părut, închipuit, înșelător: mișcarea ~ă a soarelui; moarte ~ă ¶ 2 Ce iese mai bine la iveală: în Iași agitațiunea era mai ~ă (I.-GH.) [fr. < lat.].

APARENT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) în aparență. 2. (Franțuzism) Care apare cu claritate (privirii, minții). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.

APARENT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. (în opoziție cu real) Nereal, imaginar. V. înșelător, fals. Liniște aparentă. ◊ (Adverbial) În aparență. Aparent, ai dreptate. 2. (În opoziție cu ascuns, invizibil) Care apare, se vede, iese la iveală; evident, vizibil. Afecțiunile cardiace nu sînt întotdeauna aparente. ◊ În Iași... agitațiunea era mai aparentă, se lucra mai pe față. GHICA, S. 153. ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămîne netencuită și se întrebuințează la zidăriile fațadelor.

APARENT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Nereal, imaginar. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. (Rar) Care se vede; vădit, vizibil, evident. În Iași [în 1848]... agitațiunea era mai aparentă (GHICA). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă de calitate superioară, care nu este tencuită sau acoperită cu alt material la alcătuirea unei zidării. – Fr. apparent (lat. lit. apparens, -ntis).

APARENT adj. 1. Nereal, imaginar; fals. 2. Evident, vizibil. ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămîne netencuită și este folosită la fațade. // adv. În aparență. [Cf. fr. apparent, lat. apparens].

APARENT, -Ă I. adj. 1. nereal, imaginar; fals. 2. evident, vizibil. II. adv. în aparență. (< fr. apparent, lat. apparens)

APARENT¹ adv. În aparență. /<fr. apparent, lat. apparens, ~ntis

APARENT² ~tă (~ți, ~te) Care pare altfel decât este în realitate. /<fr. apparent, lat. apparens, ~ntis

aparent a. 1. ce apare, ce bate la ochi: vizibil, evident; 2. care nu e real: mișcarea aparentă â soarelui.

*aparént, -ă adj. (lat. appárrens, -éntis; fr. apparent. V. trans-parent). Care apare, vizibil, care ĭese la iveală: persoană aparentă. Ireal, care pare fără să fie: mișcarea aparentă a soarelui.

aparinte a vz aparent corectat(ă)

aparent adj. m., pl. aparenți; f. aparentă, pl. aparente

aparent adj. m., pl. aparenți; f. aparentă, pl. aparente

aparent adj. m., pl. aparenți; f. sg. aparentă, pl. aparente

APARENT adj. (rar) părelnic, (înv. și reg.) părut. (Liniște ~.)

APARENT adj. (rar) părelnic, (înv. și reg.) părut. (Liniște ~.)

Aparent ≠ real