3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apare sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1294 / Pl: ~pări / E: lat aqualis, -em] (Înv) Vas în care se ține apă.

APÁRE vb. III v. apărea.

APÁRE vb. III v. apărea.

APARE s. f. (Mold.) Vas în care se ține apă. Veniș în Cana Galileei și-ai blagoslovit apările, și apa în vin ai premenit. DOSOFTEI, LITURGHIER. Etimologie: lat. aqualis.

apare v. a se arăta (pe neașteptate).

apar sm [At: CANTEMIR, IST. 259 / Pl: ~i / E: apă + -ar] 1 (Mol) Persoană care cară apă. 2 (Mol) Persoană care vinde apă Si: sacagiu. 3 (Îvr) Constelație așezată între zodia țapului și a peștelui. 4 (Îvr) Corăbier.

apărea vi [At: ALECSANDRI, P. III, 3 / V: (nrc) apare / Pzi: apar / E: lat. appareo, -ere] 1 (Îoc dispărea) A deveni vizibil. 2 A se ivi brusc. 3 A lua naștere. 4 A părea. 5 A ieși în evidență. 6 (Spc; d. publicații) A ieși de sub tipar.

APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar.

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III] – Din lat. apparere (după părea).

APÁR, apari, s. m. (Rar) cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar.

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III.] – Din lat. apparere (după părea).

APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vinde apă din casă în casă (de obicei aducînd-o cu sacaua). V. sacagiu. Șahîn e un apar scurt, gros, cu mînile lungi. SADOVEANU, O. I 202.

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. (în opoziție cu dispărea) 1. A se oferi vederii, a se ivi, a se arăta. Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. F. 34. Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172. Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130. ◊ A se dezvălui ca... În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1. ♦ (Rar) A părea. Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. F. 133. 2. A lua naștere. A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 8. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. – Variantă: (nerecomandabil) apáre vb. III.

APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). V. sacagiu. – Din apă + suf. -ar.

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. – Lat. lit. apparere (după părea).

APĂREÁ vb. II. intr. 1. A se ivi, a lua naștere. ♦ A părea. 2. A ieși de sub tipar. [< lat. apparere, după părea].

A APĂREÁ apár intranz. 1) A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a se ivi; a se arăta; a se isca. 2) A lua naștere. Astfel a apărut lumea vegetală. 3) (despre publicații) A ieși de sub tipar. /<lat. apparere

*2) apár, apărút, a apăreá v. intr. (lat. apparére. V. par 3). Mă arat: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea.

1) apár m. (d. apă). Mold. Aducător de apă cu cofele saŭ cu căldările. (Celebriĭ aparĭ din Iașĭ aŭ dispărut începînd din anu 1911, cînd s’a adus pe țevĭ apa de la Timișeștĭ). Vechĭ. Corăbier. Astr. Vărsătoru (lat. aquarius), o constelațiune. V. sacagiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apáre (= apărea) vb. (folosit la inf., la ind. prez. pers. 1 și 2 pl. și imper. pers. 2 pl.)

arată toate definițiile

Intrare: apare
apare2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apare
  • aparea
plural
  • apări
  • apările
genitiv-dativ singular
  • apări
  • apării
plural
  • apări
  • apărilor
vocativ singular
plural
Intrare: apar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apar
  • aparul
  • aparu‑
plural
  • apari
  • aparii
genitiv-dativ singular
  • apar
  • aparului
plural
  • apari
  • aparilor
vocativ singular
  • aparule
  • apare
plural
  • aparilor
Intrare: apărea
verb (V503)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apărea
  • apărere
  • apărut
  • apărutu‑
  • apărând
  • apărându‑
singular plural
  • apari
  • apăreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apar
(să)
  • apar
  • apăream
  • apărui
  • apărusem
a II-a (tu)
  • apari
(să)
  • apari
  • apăreai
  • apăruși
  • apăruseși
a III-a (el, ea)
  • apare
(să)
  • apa
  • apărea
  • apăru
  • apăruse
plural I (noi)
  • apărem
(să)
  • apărem
  • apăream
  • apărurăm
  • apăruserăm
  • apărusem
a II-a (voi)
  • apăreți
(să)
  • apăreți
  • apăreați
  • apărurăți
  • apăruserăți
  • apăruseți
a III-a (ei, ele)
  • apar
(să)
  • apa
  • apăreau
  • apăru
  • apăruseră
verb (V604)
Variantă cu forme nerecomandate.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apare
singular plural
  • apareți
  • apăreți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • aparem
(să)
  • aparem
a II-a (voi)
  • apareți
(să)
  • apareți
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apar

  • 1. rar Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: corăbier sacagiu un exemplu
    exemple
    • Șahîn e un apar scurt, gros, cu mînile lungi. SADOVEANU, O. I 202.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Apă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09

apărea apare

  • 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arăta isca ivi 4 exemple
    exemple
    • Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. F. 34.
      surse: DLRLC
    • Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172.
      surse: DLRLC
    • Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130.
      surse: DLRLC
    • A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. F. 133.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină apparere (după părea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN