3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apărător, ~oare [At: PSALT. SCH. 49/88 / V: (îrg) -riu / Pl: ~i, ~oare / E: apăra + -(ă)tor] 1 a Care apără. 2 smf (Adesea în credințe religioase, ca atribut al lui Dumnezeu) Persoană care apără Si: ocrotitor, sprijinitor, (iuz) scutitor. 3 sm (Înv) Prezervativ. 4 smf (Jur) Persoană care pledează, înaintea unei instanțe judecătorești, o cauză. 5 smf (Înv; în vechea organizare judecătorească) Persoană care avea dreptul de a pleda numai în fața instanțelor inferioare, fără a avea un titlu universitar. 6 sf Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze ovale și flori purpurii, care crește prin tufișuri, la margini de pădure, prin locuri necultivate în iulie-august (Clinopodium vulgare) Si: (reg) somnișor. 7 sf (Bot; reg) Busuiocul-cerbilor.

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Fundaș. 3. S. n., s. f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaș. 3. S. n. și f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.

APĂRĂTÓR1, -OÁRE, apărători, -oare, adj. Care apără, protejează, sprijină. Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200.

APĂRĂTÓR2, -OÁRE, apărători, -oare, s. m. și f. Cel care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. V. ocrotitor, protector. Tata îmi era totdeauna apărător. SADOVEANU, N. F. 47. 4 Persoană (de obicei avocat) care apără în fața unei instanțe judecătorești pe un împricinat. Nici apărători n-ai? He-i-i... faci judecata de rîs! CAMILAR, N. II 313. N-avem apărător, domnule președinte, pentru că n-am putut să-l plătim cît ne-o cerut. BUJOR, S. 145.

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care apără, protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. 3. Dispozitiv din bare, în formă de grătar montat în fața locomotivei, pentru a înlătura obstacolele de pe linie. – Din apăra + suf. -(ă)tor.

APĂRĂTÓR2 ~i m. 1) Persoană care apără sau protejează (pe cineva sau ceva); protector. 2) Persoană care apără cauza în fața justiției sau care acordă asistență juridică; avocat. 3) sport Jucător dintr-o echipă care apără poarta. /a (se) apăra + suf. ~tor

APĂRĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care apără sau protejează (pe cineva sau ceva). /a (se) apăra + suf. ~ător

apărător, -oáre adj. Care apără. S. m. Avocat de o treaptă maĭ joasă și care pledează numaĭ pe la judecătoriĭ. S. f., pl. orĭ. Lucru care apără, care ferește de loviturĭ, de lumină ș. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de frînghie între vasele plutitoare ș. a.). Pomătuf mare de coadă de cal (de pene de hîrtie) de alungat muștele orĭ de șters colbu. (Acesta se numește și bătătoare).

apărătoare sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori, ~oare / E: apăra + -(ă)toare] 1 Obiect cu rol protector. 2 (Spc) Obiect cu care ne apărăm de muște. 3 Evantai. 4 Funie cu care se strunește legătura dintre proțap cu sania (spre a o ține mai strânsă) Si: cetlău, coardă, gânj, lambă, lănțuș, legătură, prăjină, vlăioagă. corectată

APĂRĂTOÁRE, apărători, s. f. 1. Nume dat la diferite obiecte care au un rol protector. Apărătoarea roților trăsurii. Apărătoare de muște. Apărătoare de creion. ◊ În numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilații și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687. 2. (Învechit) Evantai. Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă. GHICA, S. 5.

APĂRĂTOÁRE, apărători, s. f. Nume dat unor obiecte cu rol protector. – Din apăra + suf. -(ă)toare.

APĂRĂTÓARE ~óri f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea roților trăsurii. 2) reg. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari roșii, cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; mac; somnișor. [G.-D. apărătorii] /a (se) apăra + suf. ~ătoare

apărătoare f. 1. orice lucru cu care cineva își face vânt spre a se răcori; 2. unealtă din coadă de cal de alungat muște; 3. prăjină, numită ceatlău sau coardă; 4. streașină de casă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. apărătoáre

apărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; (persoană) f. sg. și pl. apărătoáre

apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri

apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri

apărătoare, pl. apărători

arată toate definițiile

Intrare: apărător (adj.)
apărător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apărător
  • apărătorul
  • apărătoru‑
  • apărătoare
  • apărătoarea
plural
  • apărători
  • apărătorii
  • apărătoare
  • apărătoarele
genitiv-dativ singular
  • apărător
  • apărătorului
  • apărătoare
  • apărătoarei
plural
  • apărători
  • apărătorilor
  • apărătoare
  • apărătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: apărător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apărător
  • apărătorul
  • apărătoru‑
plural
  • apărători
  • apărătorii
genitiv-dativ singular
  • apărător
  • apărătorului
plural
  • apărători
  • apărătorilor
vocativ singular
  • apărătorule
plural
  • apărătorilor
Intrare: apărătoare (obiect)
apărătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apărătoare
  • apărătoarea
plural
  • apărători
  • apărătorile
genitiv-dativ singular
  • apărători
  • apărătorii
plural
  • apărători
  • apărătorilor
vocativ singular
plural
apărător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apărător
  • apărătorul
  • apărătoru‑
plural
  • apărătoare
  • apărătoarele
genitiv-dativ singular
  • apărător
  • apărătorului
plural
  • apărătoare
  • apărătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apărător (adj.)

  • 1. Care apără sau protejează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Apăra + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

apărătoare (obiect) apărător

  • 1. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Apărătoarea roților trăsurii. Apărătoare de muște. Apărătoare de creion.
      surse: DLRLC
    • În numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilații și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687.
      surse: DLRLC
  • 2. Dispozitiv din bare, în formă de grătar montat în fața locomotivei, pentru a înlătura obstacolele de pe linie.
    surse: DLRM
  • 3. regional Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari roșii, cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație.
    surse: NODEX sinonime: mac (s.m.) somnișor (biol.)
  • exemple
    • Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă. GHICA, S. 5.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Apăra + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DLRM

apărător, -oare apărătoare apărător

  • 1. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Tata îmi era totdeauna apărător. SADOVEANU, N. F. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: avocat, -ă 2 exemple
      exemple
      • Nici apărători n-ai? He-i-i... faci judecata de rîs! CAMILAR, N. II 313.
        surse: DLRLC
      • N-avem apărător, domnule președinte, pentru că n-am putut să-l plătim cît ne-o cerut. BUJOR, S. 145.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă.
      surse: DEX '98 NODEX sinonime: fundaș antonime: atacant

etimologie:

  • Apăra + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX