2 intrări

apărător

  • 1. Care apără sau protejează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX adjectiv un exemplu
    exemple
    • Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva.
    exemple
    • Tata îmi era totdeauna apărător. SADOVEANU, N. F. 47.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: avocat 2 exemple
      exemple
      • Nici apărători n-ai? He-i-i... faci judecata de rîs! CAMILAR, N. II 313.
        surse: DLRLC
      • N-avem apărător, domnule președinte, pentru că n-am putut să-l plătim cît ne-o cerut. BUJOR, S. 145.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă.
      surse: DEX '98 NODEX sinonime: fundaș antonime: atacant

etimologie:

  • Apăra + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

apărătoare (obiect)

  • 1. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Apărătoarea roților trăsurii. Apărătoare de muște. Apărătoare de creion.
      surse: DLRLC
    • În numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilații și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687.
      surse: DLRLC
  • 2. Dispozitiv din bare, în formă de grătar montat în fața locomotivei, pentru a înlătura obstacolele de pe linie.
    surse: DLRM
  • 3. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari roșii, cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație.
    surse: NODEX regional sinonime: mac somnișor (biol.)
  • exemple
    • Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă. GHICA, S. 5.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Apăra + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DLRM

12 definiții

apărătór, -oáre [At: PSALT. SCH. 49/88 / V: (îrg) -riu / Pl: ~i, -oare / E: apăra + -(ă)tor] 1 a Care apără. 2 smf (Adesea în credințe religioase, ca atribut al lui Dumnezeu) Persoană care apără Si: ocrotitor, sprijinitor, (iuz) scutitor. 3 sm (Înv) Prezervativ. 4 smf (Jur) Persoană care pledează, înaintea unei instanțe judecătorești, o cauză. 5 smf (Înv; în vechea organizare judecătorească) Persoană care avea dreptul de a pleda numai în fața instanțelor inferioare, fară a avea un titlu universitar. 6 sf Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze ovale și flori purpurii, care crește prin tufișuri, la margini de pădure, prin locuri necultivate în iulie-august (Clinopodium vulgare) Si: (reg) somnișor. 7 sf (Bot; reg) Busuiocul-cerbilor.

APĂRĂTÓR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ul său.) 2. v. avocat. 3. v. fundaș.

apărător, -oáre adj. Care apără. S. m. Avocat de o treaptă maĭ joasă și care pledează numaĭ pe la judecătoriĭ. S. f., pl. orĭ. Lucru care apără, care ferește de loviturĭ, de lumină ș. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de frînghie între vasele plutitoare ș. a.). Pomătuf [!] mare de coadă de cal (de pene de hîrtie) de alungat muștele orĭ de șters colbu. (Acesta se numește și bătătoare).

apărătoáre sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori, -oare / E: apăra + -(ă)toare] 1 Obiect cu rol protector. 2 (Spc) Obiect cu care ne apărăm de muște. 3 Evantai. 4 Funie cu care se strunește legătura dintre proțap cu sania (spre a o ține mai strânsă) Si: cetlăn, coardă, gânj, lambă, lănțuș, legătură, prăjină, vlăioagă.

APĂRĂTOÁRE s. I. 1. v. gardă. 2. (reg.) ceatlău, gânj. (~ la sanie.) II. 1. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnișor. 2. (BOT.; Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-câmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.

APĂRĂTOÁRE s. v. coardă, evantai.

apărătoare f. 1. orice lucru cu care cineva își face vânt spre a se răcori; 2. unealtă din coadă de cal de alungat muște; 3. prăjină, numită ceatlău sau coardă; 4. streașină de casă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APĂRĂTÓR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitór, protejatór, (înv.) arcá, părtinitór, păzitór, priitór, scutitór, (fig.) reázem. (El era ~ său în zile de restriște.) 2. (JUR.) avocat, (Transilv.) procátor, (înv.) defensór, vechíl. (~ din oficiu.) 3. (SPORT) fundaș, (ieșit din uz) bec. (~ la fotbal.)

APĂRĂTOÁRE s. 1. gardă, (rar) strájă, (înv.) scut. (~ la sabie.) 2. (reg.) ceatlắu, gînj. (~ la sanie.) 3. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnișór. 4. (BOT.: Mentha pulegium) (pop.) izmă proástă, (reg.) busuioc-de-cîmp, busuiocul-cérbilor, (Transilv.) poléi.

apărătoáre s. v. COARDĂ. EVANTAI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

apărătoare, apărători s. f. șapcă; fes; căciulă

Intrare: apărător
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apărător apărătorul apărătoare apărătoarea
plural apărători apărătorii apărătoare apărătoarele
genitiv-dativ singular apărător apărătorului apărătoare apărătoarei
plural apărători apărătorilor apărătoare apărătoarelor
vocativ singular apărătorule, apărătoare* apărătoare, apărătoareo
plural apărătorilor apărătoarelor
Intrare: apărătoare (obiect)
apărătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apărătoare apărătoarea
plural apărători apărătorile
genitiv-dativ singular apărători apărătorii
plural apărători apărătorilor
vocativ singular
plural
apărător (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apărător apărătorul
plural apărătoare apărătoarele
genitiv-dativ singular apărător apărătorului
plural apărătoare apărătoarelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

15 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Fundaș. 3. S. n., s. f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaș. 3. S. n. și f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.

APĂRĂTÓR1, -OÁRE, apărători, -oare, adj. Care apără, protejează, sprijină. Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200.

APĂRĂTÓR2, -OÁRE, apărători, -oare, s. m. și f. Cel care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. V. ocrotitor, protector. Tata îmi era totdeauna apărător. SADOVEANU, N. F. 47. 4 Persoană (de obicei avocat) care apără în fața unei instanțe judecătorești pe un împricinat. Nici apărători n-ai? He-i-i... faci judecata de rîs! CAMILAR, N. II 313. N-avem apărător, domnule președinte, pentru că n-am putut să-l plătim cît ne-o cerut. BUJOR, S. 145.

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care apără, protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. 3. Dispozitiv din bare, în formă de grătar montat în fața locomotivei, pentru a înlătura obstacolele de pe linie. – Din apăra + suf. -(ă)tor.

apărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. apărătoáre

apărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; (persoană) f. sg. și pl. apărătoáre

APĂRĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care apără sau protejează (pe cineva sau ceva). /a (se) apăra + suf. ~ător

APĂRĂTÓR2 ~i m. 1) Persoană care apără sau protejează (pe cineva sau ceva); protector. 2) Persoană care apără cauza în fața justiției sau care acordă asistență juridică; avocat. 3) sport Jucător dintr-o echipă care apără poarta. /a (se) apăra + suf. ~tor

APĂRĂTOÁRE, apărători, s. f. 1. Nume dat la diferite obiecte care au un rol protector. Apărătoarea roților trăsurii. Apărătoare de muște. Apărătoare de creion. ◊ În numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilații și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687. 2. (Învechit) Evantai. Era un om mărunțel, barba potrivită in apărătoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă. GHICA, S. 5.

APĂRĂTOÁRE, apărători, s. f. Nume dat unor obiecte cu rol protector. – Din apăra + suf. -(ă)toare.

apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri

apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri

APĂRĂTÓARE ~óri f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea roților trăsurii. 2) reg. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari roșii, cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; mac; somnișor. [G.-D. apărătorii] /a (se) apăra + suf. ~ătoare