15 definiții pentru anume

anúme [At: CORESI, EV. VII / V: (Buc) -mea, anóme / E: a3 + nume] 1 av (Înv) (În legătură cu verbe ca a striga, a chema, a pomeni, a scrie, a cunoaște, a ști etc.) Cu numele. 2 av (Adesea precedat de și) Adică. 3 av Amănunțit. 4 av Exact. 5 av (Îlav) Mai ~ Chiar. 6 av (Îal) Tocmai. 7 av Cu intenția. 8 av Oare? 9 a Anumit.

ANÚME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume?A3 + nume.

ANÚME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume ?A3 + nume.

ANÚME1 adj. invar. 1. (Urmînd după substantivul determinat) Deosebit, special. Aceia își pun straie anume. SADOVEANU, N. F. 45. O să fiu fericită cînd voi putea scrie o vorbă anume. SADOVEANU, P. M. 65. 2. (Înaintea unui substantiv la pl.) Unii, anumiți, niște. Programului anunțat i s-au adus anume modificări.

ANÚME2 adv. 1. (Adesea precedat de «și», înaintea unui nume propriu) Cu numele de... [Letona] avea numai doi copii, o fată, anume Artemis, și un fecior, numit Febus Apolon. ODOBESCU, S. III 299. 2. (Cu valoare explicativă; adesea precedat de «și») Iată care, adică. În limba romînă sînt trei genuri, și anume masculin, feminin și neutru, a Zicea că este de altă părere, și anume... CREANGĂ, A. 138. 3. (Purtînd accentul frazei) Înadins, intenționat. Parcă toate de pe lume Făcură anume Și-acu, dimpreună, Se adunară. DEȘLIU, G. 30. Face un scăuieș de ceară, anume pentru lup. CREANGĂ, P. 30. ♦ Cu scopul...; oare... Trăit-ai anume ca astfel să mori? EMINESCU, O. I 40. 4. În mod precis, exact. Cît anume? Cine anume? Unde anume? ◊ Am vrut să cunoaștem anume care e părerea voastră cinstită și fără strîmbătate. C. PETRESCU, R. DR. 9. Aș fi vrut să-ți știu anume Gîndul tău, pe cel mai drag. COȘBUC, P. II 64. – Variantă: (regional) anúmea (SBIERA, P. 154) adv.

ANÚME1 adj. invar. Deosebit, special. O vorbă anume. – Din a3 + nume.

ANÚME2 adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, intenționat; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis; exact. Cât anume ? – Din a3 + nume.

ANÚME adv., adj. 1. adv. v. adică. 2. adv. dinadins, expres, intenționat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) 3. adv. special, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 4. adj. v. anumit.

ANÚME2 adv. 1) (se folosește pentru a preciza ceva) ~ așa. ~ atât. ~ el. 2) (înaintea unei enumerări precedat de și) Iată care; adică. 3) În mod intenționat; înadins; special. A spus ~ ca să audă și alții. 4) Care corespunde întru totul adevărului; în totală conformitate; exact; precis. Unde ~? Cine ~?Un ~ un oarecare. /a + nume

ANÚME1 adj. invar. Care se face sau se spune în mod special. O vorbă ~. /a + nume

anume adv. 1. pe nume, după nume; 2. adică; 3. dinadins: anume pentru voi. [Lat. AD NOMEN].

anúme adj. și pron. indefinit fix (d. nume și a 4). Numit, care se numește, cu numele de: un om anume (vechĭ și pre anume). Ion. Adv. În adins, cu intențiune: anume n' am venit. Vechĭ. Crezînd, închipuindu-țĭ: anume că este și el unul den [!] Grecĭ l-aŭ lovit (Cost. I,293). Așa zicînd, sanchi, supt cuvînt că, pretinzînd că, pretextînd că: Hmil cu oștile gata era, anume spre părțile Mosculuĭ (Cost. I,319). Un anume, o anume (pron. indefinit fix) un oare-care, o oare-care: un anume Ion. Anumit, determinat, special: o anume femeĭe (saŭ o femeĭe anume) care să-l îngrijească. Anumit, determinat, precis, fix: o anume cantitate.Și anume (adv.), anume, pe nume, după nume: eraŭ treĭ, și anume: Vasile, Grigore și Ion. – Ardeleniĭ, traducînd după germ. nämlich, fac abuz de acest anume, ca și de adică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANÚME adv., adj. 1. adv. adică, (livr.) récte, (înv.) sireáci. (Prima filă, ~ contrapagina.) 2. adv. dinadins, expres, intenționat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) 3. adv. special, (înv.) specialménte. (M-am dus ~ la el.) 4. adj. anumit, aparte, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.)

Intrare: anume
anume adverb
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR