2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anulat2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 137 / Pl: ~ați, ~e / E: anula] 1-2 (Desființat sau) declarat nul Si: abrogat, Si: (înv) anularisit2 (1-2).

anulát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: anula] 1-2 Anulare (1-2).

ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.

ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.

anula vt [At: MAIORESCU, CR. III, 134 / Pzi: ~léz / E: fr annuler, lat annulare] 1-2 (A face sau) a declara nul, fără nici o valoare Si: a anularisi (1-2), a nimici, a desființa, a ridica, a șterge, (reg) a oborî Cf a anerisi.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un act, la o dispoziție, la o hotărîre etc.) A face nul, a declara nul; a desființa, a suprima. V. abroga, aboli. Mă prefăceam că n-aud [ce spune], ca să-i anulez atacul. SADOVEANU, N. F. 147.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul un act, o dispoziție etc.; a desființa, a suprima. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Fr. annuler (lat. lit. annullare).

ANULÁ vb. I. tr. 1. A face, a declara nul (un act, o dispoziție); a suprima, a desființa. V. abroga, aboli. 2. A egala cu zero o expresie matematică. [< fr. annuler, it. annullare < lat. annullare – a anihila].

ANULÁ vb. tr. 1. a declara nul (un act); a desființa. 2. a egala cu zero o expresie matematică. (< fr. annuler, lat. annullare)

A ANULÁ ~éz tranz. 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca. 2) (expresii matematice) A egala cu zero. /<fr. annuler, lat. annullare

anulà v. a face nul, a desființa, a nimici.

*anuléz v. tr. (lat. annullare, d. nullus, nicĭ unu). Fac nul, desființez: a anula un act.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză

anulá vb., ind. prez. 1 sg. anuléz, 3 sg. și pl. anuleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANULÁT adj. 1. v. abrogat. 2. v. reziliat. 3. v. contramandat. 4. eliminat, înlăturat, scos, suprimat, șters, tăiat. (Un paragraf, un rând ~.)

ANULAT adj. 1. (JUR.) abrogat, desființat, înlăturat, suprimat. (Convenție ~.) 2. (JUR.) desfăcut, reziliat. (Contract ~.) 3. contramandat, revocat. (Ordin ~.) 4. eliminat, înlăturat, scos, suprimat, șters, tăiat. (Un paragraf, un rînd ~.)

ANULÁ vb. 1. v. abroga. 2. v. rezilia. 3. v. contramanda. 4. a desființa, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție.) 5. v. infirma. 6. v. paraliza. 7. a elimina, a înlătura, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (~ un rând, un fragment dintr-un text.) 8. v. anihila.

ANULA vb. 1. (JUR.) a abroga, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) 2. (JUR.) a desface, a rezilia. (~ un contract.) 3. a contramanda, a revoca. (~ un ordin.) 4. a desființa, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție.) 5. a infirma, (fig.) a răsturna. (~ o teorie.) 6. a neutraliza, a paraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.) 7. a elimina, a înlătura, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 8. a anihila, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele dăunătoare ale... )

Intrare: anulat
anulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anulat
  • anulatul
  • anulatu‑
  • anula
  • anulata
plural
  • anulați
  • anulații
  • anulate
  • anulatele
genitiv-dativ singular
  • anulat
  • anulatului
  • anulate
  • anulatei
plural
  • anulați
  • anulaților
  • anulate
  • anulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: anula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anula
  • anulare
  • anulat
  • anulatu‑
  • anulând
  • anulându‑
singular plural
  • anulea
  • anulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anulez
(să)
  • anulez
  • anulam
  • anulai
  • anulasem
a II-a (tu)
  • anulezi
(să)
  • anulezi
  • anulai
  • anulași
  • anulaseși
a III-a (el, ea)
  • anulea
(să)
  • anuleze
  • anula
  • anulă
  • anulase
plural I (noi)
  • anulăm
(să)
  • anulăm
  • anulam
  • anularăm
  • anulaserăm
  • anulasem
a II-a (voi)
  • anulați
(să)
  • anulați
  • anulați
  • anularăți
  • anulaserăți
  • anulaseți
a III-a (ei, ele)
  • anulea
(să)
  • anuleze
  • anulau
  • anula
  • anulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anulat

  • 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: abrogat
  • 2. Despre un text, o literă, o cifră etc.:
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: barat

etimologie:

  • vezi anula
    surse: DEX '98 DEX '09

anula

etimologie: