3 intrări

34 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula.

ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula.

ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; desființare, suprimare. V. abrogare, abolire. Anularea sentinței.

ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; desființare, suprimare.

anuláre s. f., g.-d. art. anulắrii; pl. anulắri

anuláre s. f., g.-d. art. anulării; pl. anulări

anuláre sf [At: HAMANGIU, C. C. 428 / Pl: ~lări / E: anula] 1-2 (Facere sau) declarare nul. Si: anulat1 (1-2). Si: anulație (1-2) (înv) anularisire (1-2), anulat1 (1-2), desființare, nimicire, ridicare, ștergere.

ANULÁRE s. 1. v. abrogare. 2. v. nulitate relativă. 3. v. reziliere. 4. v. contramandare. 5. desființare, (fig.) ridicare. (~ oricărei restricții de circulație.) 6. v. infirmare. 7. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rând dintr-un text.) 8. (concr.) ștersătură, tăietură. (~ într-un text.) 9. v. anihilare.

ANULÁRE s.f. Acțiunea de a anula și rezultatul ei; anulație. [< anula].

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare.

ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare.

ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un act, la o dispoziție, la o hotărîre etc.) A face nul, a declara nul; a desființa, a suprima. V. abroga, aboli. Mă prefăceam că n-aud [ce spune], ca să-i anulez atacul. SADOVEANU, N. F. 147.

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul un act, o dispoziție etc.; a desființa, a suprima. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Fr. annuler (lat. lit. annullare).

anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză

anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre

anulá vb., ind. prez. 1 sg. anuléz, 3 sg. și pl. anuleáză

anulár adj. m., pl. anulári; f. sg. anuláră, pl. anuláre

anulá vt [At: MAIORESCU, CR. III, 134 / Pzi: -léz / E: fr annuler, lat annulare] 1-2 (A face sau) a declara nul, fără nici o valoare Si: a anularisi (1-2), a nimici, a desființa, a ridica, a șterge, (reg) a oborî Cf a anerisi.

Intrare: anulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anulare anularea
plural anulări anulările
genitiv-dativ singular anulări anulării
plural anulări anulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anula anulare anulat anulând singular plural
anulea anulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anulez (să) anulez anulam anulai anulasem
a II-a (tu) anulezi (să) anulezi anulai anulași anulaseși
a III-a (el, ea) anulea (să) anuleze anula anulă anulase
plural I (noi) anulăm (să) anulăm anulam anularăm anulaserăm, anulasem*
a II-a (voi) anulați (să) anulați anulați anularăți anulaserăți, anulaseți*
a III-a (ei, ele) anulea (să) anuleze anulau anula anulaseră
Intrare: anular
anular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anular anularul anula anulara
plural anulari anularii anulare anularele
genitiv-dativ singular anular anularului anulare anularei
plural anulari anularilor anulare anularelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)