antréu sn [At: NEGRUZZI, S. II, 205 / V: (Mol) -tret (pl trete) (rar, mlg) ~trea sf (pl trele) / Pl: ~euri / E: fr entrée] Cea dintâi încăpere, în care se intră de afară într-o casă și din care dau uși în celelalte Si: intrare, vestibul.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. Era o clădire cu un singur etaj, ridicată pe o pivniță mare, plină de butii. Un peron cu multe trepte ducea la geamlîcul antreului. DUMITRIU, B. F. 36. Nici n-am apucat să intru pe poartă că ușile antreului s-au deschis puternic în lături. SAHIA, N. 58. – Variantă: antrét (ALECSANDRI, T. 1406, NEGRUZZI, S. II 205) s. n.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Fr. entrée.

ANTRÉU s.n. 1. Încăpere prin care se intră într-o locuință venind de afară; vestibul. 2. Fel de mâncare care se servește înainte de felul de bază al meniului. [Pl. -uri, var. antre, antret s.n. / < fr. entrée – intrare].

ANTRÉU s. n. 1. vestibul (2). 2. fel de mâncare care se servește ca aperitiv. (< fr. entrée)

ANTRÉU ~ri n. Prima încăpere a unei locuințe în care se intră direct de afară; vestibul. [Sil. an-treu] /<fr. entrée

antreu n. 1. intrare; 2. sală de intrare: tindă, anticameră; rostit în Moldova antret (= fr. entrée).

antrét sn vz antreu

ANTRÉ s.n. v. antreu.

ANTRÉT s.n. v. antreu.

antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e.

antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri

antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri

antreu, pl. antreuri

antreu, -uri.

ANTRÉU s. v. vestibul.

ANTREU s. hol, sală, vestibul. (Două camere cu ~.)

antréu (antréuri), s. n. – Vestibul. – Var. antret. Fr. entrée, cf. ngr. ἀντρέ. T din antret trebuie să fie analogic, ca în caiet.