2 intrări
- antonomasie antonomază
- antonomază antonomasie
24 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.
ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
antonomasie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: ngr ἀντονομασία, it antonomasia] 1-2 (Ret) Antonomază (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTONOMASÍE, antonomasii, s. f. Figură de stil prin care un nume comun e înlocuit cu numele unei persoane sau al unui personaj care reprezintă tipul unei anumite însușiri. Cuvinte ca «mecena» și «donjuan» sînt exemple de antonomasie. – Variantă: antonomáză s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTONOMASÍE s.f. v. antonomază.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTONOMASÍE s. f. antonomază. (< lat., gr., it. antonomasia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
antonomáză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr antonomase] 1 Figură de stil prin care se folosește un nume comun în locul unui nume propriu Si: antonomasie (1). 2 Figură de stil prin care se folosește un nume propriu sau o perifrază în locul unui nume comun Si: antonomasie (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTONOMÁZĂ s. f. v. antonomasie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil prin care un nume comun este înlocuit cu numele unei persoane (sau invers). – Fr. antonomase (< gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANTONOMÁZĂ s.f. Figură de stil constând în folosirea unui nume comun în locul unui nume propriu și invers. [Var. antonomasie s.f. / < fr. antonomase, cf. it., gr. antonomasia < anti – în loc de, onoma – nume].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTONOMÁZĂ s. f. figură retorică constând în folosirea unui nume comun în locul unuia propriu și invers; antonomasie. (< fr. antonomase)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTONOMÁZĂ ~e f. Figură de stil, constând în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun și invers. /<fr. anthonomase
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antonomază f. figură de vorbe care înlocuește un nume propriu cu altul comun: regele-poet, pentru David; și invers, un Neron, pentru un tiran.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
antonomasíe (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasía, g.-d. antonomasíi, art. antonomasíei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antonomasíe s. f., antonomasía, g.-d. art. antonomasíei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antonomasie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
antonomáză s. f., g.-d. art. antonomázei; pl. antonomáze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antonomáză s. f., g.-d, art. antonomázei; pl. antonomáze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ANTONOMASÍE s. v. antonomază.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antonomasie s. v. ANTONOMAZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
antonomasie antonomază
- 1. Figură de stil prin care un nume comun e înlocuit cu numele unei persoane sau al unui personaj care reprezintă tipul unei anumite însușiri.exemple
- Cuvinte ca «mecena» și «donjuan» sunt exemple de antonomasie.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba neogreacă limba italiană antonomasiasurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
antonomază antonomasie
- 1. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu.surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: antonomasie
etimologie:
- limba franceză antonomasesurse: DEX '09 DEX '98 DN