antihấrț sm vz anticrist

ANTIHÎ́RȚ s. m. (Popular) Nemernic, nelegiuit. Tu ești antihîrțule? Ce cați aici? ALECSANDRI, T. 834.

Anticrist m. dușman al lui Crist, demon a cărui venire (după Apocalips) va precede triumful definitiv al Evangheliei, în vremea d’apoi (numit popular Antihârț): se vede că am ajuns în vremea lui Antihârț AL.

*Anticríst și (vechĭ) Antihríst m. (vgr. și ngr. Antihristos, adică „contra luĭ Hristos”; vsl. Antihristŭ). Un diavol care, după cum zice Apocalipsu, se va arăta la sfîrșitu lumiĭ ca să facă răŭ, dar va fi învins de Hristos. Fig. Nelegĭuit. – Pop. Fam. Iron. Antihîrț.

Antihîrț și Antihríst, V. Anticrist.