2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

antihâ sm vz anticrist

ANTICRIST s. m. v. antihrist.

ANTICRIST s. m. v. antihrist.

ANTICRIST s. m. v. antihrist.

ANTIHRIST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ.

anticrist sm [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 1232 / V: -tehârs, -tehârst, -ihârs, -ihârst, -ihârț, -ihr- / Pl: ~iști / E: vsl антихристу] 1 Messia cel neadevărat, despre care se prorocea că va întemeia o lege nouă, potrivnică lui Hristos. 2 Diavol care va ieși pe pământ pentru a îndemna pe oameni la rău. 3 (Pex) Om foarte rău. 4 (Pex) Om care se ridică împotriva religiei creștine.

antihârs sm vz anticrist

antihârst sm vz anticrist

antihrist sm vz anticrist

nantihâ sm vz antihârț

*ANTICRIST = ANTIHRIST.

ANTIHÎ, ANTIHÎRS(T) sm. 🔱 pop. 1 = ANTIHRIST: lîngă soare și lună stă antihîrț (care) vrea să-i prăpădească (VOR.); acu-i vremea Iui Antihîrț, nu se mai petrec așa lucruri minunate (SAD.) 2 Fig. Nelegiuit: măi, măi, mare antihîrț! (ALECS.).

ANTIHRIST I. sm. 🔱 pop. Demonul care, după cum spune Apocalipsul, va veni la sfîrșitul lumii și va aduce o sumă de răutăți și fără-de-legi, dar va fi învins de Hristos. II. adj. Fig. Nelegiuit [vsl. < gr.].

ANTIHRIST, antihriști, s. m. (În creștinism) Nume dat principiului răului, lui Satana și ereticilor; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĩstŭ.

ANTIHÎ s. m. (Popular) Nemernic, nelegiuit. Tu ești antihîrțule? Ce cați aici? ALECSANDRI, T. 834.

ANTIHRIST, antihriști, s. m. Om nelegiuit, pervers. [Var.: anticrist s. m.] – Slav (v. sl. antihrŭstŭ < gr.).

ANTIHRIST ~ști m. 1) Antipodul lui Iisus Hristos, care, după scriptură, va veni pe pământ înainte de sfârșitul lumii. 2) fig. Om rău. /<sl. antihristu

Ortografice DOOM

!Antihrist (întruchipare a răului) (desp. -ti-hrist) s. propriu m., g.-d. art. Antihristului/lui Antihrist

antihrist (eretic, nemernic) (desp. -ti-hrist) s. m., pl. antihriști

antihrist (eretic, nemernic) (-ti-hrist) s. m., pl. antihriști

antihrist (eretic, nemernic) s. m. (sil. -hrist), pl. antihriști

Etimologice

anticrist s. m. – Nume dat de creștini principiului răului, Satanei și ereticilor. – Var. antihrist.Antihîrț, s. m. (fam., pungaș, golan; se folosește drept calificativ pe jumătate ironic, pe jumătate depreciativ, dar totdeauna cu o nuanță de afecțiune sau familiaritate). Sl. anŭtichristŭ, din ngr. ἀντίχριστος. Forma cu c este neol. Var. fam. este o modificare expresivă, ca hîrța-pîrța.

Enciclopedice

antihrist, antihriști s. m. 1. Nume dat principiului răului în creștinism, lui Stana și ereticilor; p. ext. om nelegiuit, vicios, pervers. ♦ Om care, sub masca credinței și a falsei evlavii, se dă drept Mesia ca să ademenească pe alții să-l urmeze; eretic. 2. (La sg.) Demonul care, potrivit Apocalipsei, va veni la sfârșitul veacurilor încercând să dezlânțuie apostazia generală, dar va fi învins ireversibil de către Hristos. [Var.: anticrist, antichrist s. m.] – Din sl. antihristŭ (< gr. antihristos).

Intrare: antihârț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antihâ
  • antihârțul
plural
genitiv-dativ singular
  • antihâ
  • antihârțului
plural
vocativ singular
  • antihârțule
  • antihârțe
plural
nantihârț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
antihârst
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
antihârs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: antihrist
  • silabație: an-ti-hrist info
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antihrist
  • antihristul
  • antihristu‑
plural
  • antihriști
  • antihriștii
genitiv-dativ singular
  • antihrist
  • antihristului
plural
  • antihriști
  • antihriștilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticrist
  • anticristul
  • anticristu‑
plural
  • anticriști
  • anticriștii
genitiv-dativ singular
  • anticrist
  • anticristului
plural
  • anticriști
  • anticriștilor
vocativ singular
plural
antihârs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antihârst
  • antihârstul
plural
genitiv-dativ singular
  • antihârst
  • antihârstului
plural
vocativ singular
  • antihârstule
  • antihârste
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antihâ
  • antihârțul
plural
genitiv-dativ singular
  • antihâ
  • antihârțului
plural
vocativ singular
  • antihârțule
  • antihârțe
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antihâsubstantiv masculin

  • 1. popular Nelegiuit, nemernic. DLRLC
    • format_quote Tu ești antihîrțule? Ce cați aici? ALECSANDRI, T. 834. DLRLC

antihrist, antihriștisubstantiv masculin

  • 1. în religia creștină Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Cristos. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.