antihârț sm vz anticrist

ANTIHRIST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ.

anticrist sm [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 1232 / V: -tehârs, -tehârst, -ihârs, -ihârst, -ihârț, -ihr- / Pl: ~iști / E: vsl антихристу] 1 Messia cel neadevărat, despre care se prorocea că va întemeia o lege nouă, potrivnică lui Hristos. 2 Diavol care va ieși pe pământ pentru a îndemna pe oameni la rău. 3 (Pex) Om foarte rău. 4 (Pex) Om care se ridică împotriva religiei creștine.

antihârs sm vz anticrist

antihârst sm vz anticrist

antihrist sm vz anticrist

nantihârț sm vz antihârț

*ANTICRIST = ANTIHRIST.

❍ANTIHÎRȚ, ❍ANTIHÎRS(T) sm. 🔱 pop. 1 = ANTIHRIST: lîngă soare și lună stă antihîrț (care) vrea să-i prăpădească (VOR.); acu-i vremea Iui Antihîrț, nu se mai petrec așa lucruri minunate (SAD.) ¶ 2 Fig. Nelegiuit: măi, măi, mare antihîrț! (ALECS.).

ANTIHRIST I. sm. 🔱 pop. Demonul care, după cum spune Apocalipsul, va veni la sfîrșitul lumii și va aduce o sumă de răutăți și fără-de-legi, dar va fi învins de Hristos. II. adj. Fig. Nelegiuit [vsl. < gr.].

ANTIHRIST, antihriști, s. m. (În creștinism) Nume dat principiului răului, lui Satana și ereticilor; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĩstŭ.

ANTIHÎRȚ s. m. (Popular) Nemernic, nelegiuit. Tu ești antihîrțule? Ce cați aici? ALECSANDRI, T. 834.

ANTIHRIST, antihriști, s. m. Om nelegiuit, pervers. [Var.: anticrist s. m.] – Slav (v. sl. antihrŭstŭ < gr.).

ANTIHRIST ~ști m. 1) Antipodul lui Iisus Hristos, care, după scriptură, va veni pe pământ înainte de sfârșitul lumii. 2) fig. Om rău. /<sl. antihristu

!Antihrist (întruchipare a răului) (desp. -ti-hrist) s. propriu m., g.-d. art. Antihristului/lui Antihrist

antihrist (eretic, nemernic) (desp. -ti-hrist) s. m., pl. antihriști

antihrist (eretic, nemernic) (-ti-hrist) s. m., pl. antihriști

antihrist (eretic, nemernic) s. m. (sil. -hrist), pl. antihriști

anticrist s. m. – Nume dat de creștini principiului răului, Satanei și ereticilor. – Var. antihrist. – Antihîrț, s. m. (fam., pungaș, golan; se folosește drept calificativ pe jumătate ironic, pe jumătate depreciativ, dar totdeauna cu o nuanță de afecțiune sau familiaritate). Sl. anŭtichristŭ, din ngr. ἀντίχριστος. Forma cu c este neol. Var. fam. este o modificare expresivă, ca hîrța-pîrța.

antihrist, antihriști s. m. 1. Nume dat principiului răului în creștinism, lui Stana și ereticilor; p. ext. om nelegiuit, vicios, pervers. ♦ Om care, sub masca credinței și a falsei evlavii, se dă drept Mesia ca să ademenească pe alții să-l urmeze; eretic. 2. (La sg.) Demonul care, potrivit Apocalipsei, va veni la sfârșitul veacurilor încercând să dezlânțuie apostazia generală, dar va fi învins ireversibil de către Hristos. [Var.: anticrist, antichrist s. m.] – Din sl. antihristŭ (< gr. antihristos).