12 definiții pentru antihrist anticrist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antihríst sm vz anticrist

ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticríst s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ.

ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Nume dat principiului răului, lui Satana și ereticilor; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĩstŭ.

ANTIHRÍST, antihriști, s. m. Om nelegiuit, pervers. [Var.: anticrist s. m.] – Slav (v. sl. antihrŭstŭ < gr.).

ANTIHRÍST ~ști m. 1) Antipodul lui Iisus Hristos, care, după scriptură, va veni pe pământ înainte de sfârșitul lumii. 2) fig. Om rău. /<sl. antihristu

anticríst sm [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 1232 / V: -tehârs, -tehârst, -ihârs, -ihârst, -ihârț, -ihr- / Pl: ~iști / E: vsl антихристу] 1 Messia cel neadevărat, despre care se prorocea că va întemeia o lege nouă, potrivnică lui Hristos. 2 Diavol care va ieși pe pământ pentru a îndemna pe oameni la rău. 3 (Pex) Om foarte rău. 4 (Pex) Om care se ridică împotriva religiei creștine.

antihấrț sm vz anticrist

ANTICRÍST s. m. v. antihrist.

ANTICRÍST s. m. v. antihrist.

ANTICRÍST s. m. v. antihrist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antihríst (eretic, nemernic) (-ti-hrist) s. m., pl. antihríști

antihríst (eretic, nemernic) s. m. (sil. -hrist), pl. antihríști


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

anticríst s. m. – Nume dat de creștini principiului răului, Satanei și ereticilor. – Var. antihrist.Antihîrț, s. m. (fam., pungaș, golan; se folosește drept calificativ pe jumătate ironic, pe jumătate depreciativ, dar totdeauna cu o nuanță de afecțiune sau familiaritate). Sl. anŭtichristŭ, din ngr. ἀντίχριστος. Forma cu c este neol. Var. fam. este o modificare expresivă, ca hîrța-pîrța.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

antihrist, antihriști s. m. 1. Nume dat principiului răului în creștinism, lui Stana și ereticilor; p. ext. om nelegiuit, vicios, pervers. ♦ Om care, sub masca credinței și a falsei evlavii, se dă drept Mesia ca să ademenească pe alții să-l urmeze; eretic. 2. (La sg.) Demonul care, potrivit Apocalipsei, va veni la sfârșitul veacurilor încercând să dezlânțuie apostazia generală, dar va fi învins ireversibil de către Hristos. [Var.: anticríst, antichríst s. m.] – Din sl. antihristŭ (< gr. antihristos).

Intrare: antihrist
  • silabație: an-ti-hrist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antihrist
  • antihristul
  • antihristu‑
plural
  • antihriști
  • antihriștii
genitiv-dativ singular
  • antihrist
  • antihristului
plural
  • antihriști
  • antihriștilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticrist
  • anticristul
  • anticristu‑
plural
  • anticriști
  • anticriștii
genitiv-dativ singular
  • anticrist
  • anticristului
plural
  • anticriști
  • anticriștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antihrist anticrist

  • 1. în religia creștină Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos.
    surse: DEX '09
    • 1.1. prin extensiune Om nelegiuit, pervers, vicios.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: