18 definiții pentru anticipa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTICIPA, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [Prez. ind. și: anticip] – Din fr. anticiper, lat. anticipare.

anticipa vt [At: CĂLINESCU, E. O. II, 49 / Pzi: ~pez și (înv) anticip / E: fr anticiper, lat anticipare] 1 A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată). 2 A face sau a spune ceva înaintea momentului potrivit. 3 A prezice fapte viitoare ale altcuiva. 4 A ghici următoarele decizii ale unui adversar. 5 A imagina descoperiri științifice viitoare și consecințe posibile ale lor, în literatura de science- fiction.

*ANTICIPA (-cipez, -cip) I. vb. tr. 1 A face un lucru înainte de timpul hotărît: ~ o plată 2 A se gîndi la un lucru, a lua o hotărîre înainte de timpul fixat să se îndeplinească: ~ viitorul. II. vb. intr. (construit cu asupra) 1 A face ceva, a se ocupa, a vorbi de ceva înaintea altor lucruri, înaintea timpului hotărît lor: trebue să anticipez asupra faptelor 2 A se folosi de ceva mai ’nainte de timp: anticipează asupra veniturilor sale [fr. < lat.].

ANTICIPA, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din fr. anticiper, lat. anticipare.

ANTICIPA, anticipez, vb. I. Intranz. (De obicei cu determinări introduse prin prep. «asupra») A o lua înainte, a face ceva înaintea momentului cuvenit.

ANTICIPA, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A o lua înainte, a săvîrși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. – Fr. anticiper (lat. lit. anticipare).

ANTICIPA vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [< fr. anticiper, cf. lat. anticipare].

ANTICIPA vb. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa. (< fr. anticiper, lat. anticipare)

A ANTICIPA anticip 1. tranz. A realiza înainte de termenul prevăzut; a devansa. 2. intranz. A efectua sau a spune un lucru înainte de timp. [Și anticipez] /<fr. anticiper, lat. anticipare

anticipà v. 1. a preveni, a lua înainte, a preîntâmpina (ziua, plata); 2. a uzurpa drepturile cuiva.

*ANTICIPAT I. adj. p. ANTICIPA. II. adv. Înainte de timpul hotărît, înainte de îndeplinirea unui lucru.

*antícip și -éz, a v. tr. (lat. anticipa, -cipáre, d. ante, înainte, și capere, a lua). Apuc în ainte, preîntîmpin: a anticipa plata (a plăti din ainte). Uzurp: a anticipa veniturile cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!anticipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anticipez, 3 anticipea; conj. prez. 1 sg. să anticipez, 3 să anticipeze

anticipa (a ~) vb., ind. prez. 3 anticipează/anticipă

anticipa vb., ind. prez. 1 sg. anticipez / anticip, 3 sg. și pl. anticipează / anticipă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTICIPA vb. 1. v. prevesti. 2. v. presimți.

ANTICIPA vb. 1. a anunța, a prevesti, a vesti, (rar) a promite. (Vîntul ~ o furtună.) 2. a intui, a presimți, a simți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întîmple.)

Intrare: anticipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anticipa
  • anticipare
  • anticipat
  • anticipatu‑
  • anticipând
  • anticipându‑
singular plural
  • anticipea
  • anticipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anticipez
(să)
  • anticipez
  • anticipam
  • anticipai
  • anticipasem
a II-a (tu)
  • anticipezi
(să)
  • anticipezi
  • anticipai
  • anticipași
  • anticipaseși
a III-a (el, ea)
  • anticipea
(să)
  • anticipeze
  • anticipa
  • anticipă
  • anticipase
plural I (noi)
  • anticipăm
(să)
  • anticipăm
  • anticipam
  • anticiparăm
  • anticipaserăm
  • anticipasem
a II-a (voi)
  • anticipați
(să)
  • anticipați
  • anticipați
  • anticiparăți
  • anticipaserăți
  • anticipaseți
a III-a (ei, ele)
  • anticipea
(să)
  • anticipeze
  • anticipau
  • anticipa
  • anticipaseră
verb (VT2)
Surse flexiune: DOOM 2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anticipa
  • anticipare
  • anticipat
  • anticipatu‑
  • anticipând
  • anticipându‑
singular plural
  • anticipă
  • anticipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anticip
(să)
  • anticip
  • anticipam
  • anticipai
  • anticipasem
a II-a (tu)
  • anticipi
(să)
  • anticipi
  • anticipai
  • anticipași
  • anticipaseși
a III-a (el, ea)
  • anticipă
(să)
  • anticipe
  • anticipa
  • anticipă
  • anticipase
plural I (noi)
  • anticipăm
(să)
  • anticipăm
  • anticipam
  • anticiparăm
  • anticipaserăm
  • anticipasem
a II-a (voi)
  • anticipați
(să)
  • anticipați
  • anticipați
  • anticiparăți
  • anticipaserăți
  • anticipaseți
a III-a (ei, ele)
  • anticipă
(să)
  • anticipe
  • anticipau
  • anticipa
  • anticipaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anticipa, anticipezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.