3 intrări
30 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (10)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTECEDENTE s. n. pl. Fapte, evenimente, întîmplări anterioare unei anumite date sau unei anumite stări. Antecedentele bolii.
ANTECEDENTE s. n. pl. Fapte, întîmplări anterioare unei anumite date sau stări. – Fr. antécédent (lat. lit. antecedens, -ntis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANTECEDENT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTECEDENȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTECEDENȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
antecedent [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr antecedent] 1 sn Întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. 2 sn (Îs) ~penal Fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. 3 sn (Lpl) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care sunt luate în calcul de medic la stabilirea diagnosticului și a tratamentului. 4 a Care se află înainte. 5 a Care s-a întâmplat înainte. 6 a (Log) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”. 7 a (Pgn) Tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
antecedență sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: antécédence] 1 Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenul tectonic. 2 (Rar) Precădere. 3 (Rar) Preferință. 4 Anterioritate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
antecesor, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: it antecessore] Predecesor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ANTECEDENT, -TĂ I. adj. sm. f. Care se găsește, care s’a întîmplat înainte: cuvîntul ~; fapte ~e; antecedenții mei n'au expus destul de bine chestiunea. II. *ANTECEDENTE sn. pl. 1 Fapte care s’au întîmplat înaintea altora: pentru ca să înțelegem aceste fapte, trebue să cunoaștem ~ele lor ¶ 2 Fapte din viața trecută a cuiva: ~ele lui sînt compromițătoare [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*ANTECEDENȚĂ (pl. -ențe) sf. Precădere, preferență: nimănui nu trebue să i se dea, cînd nu merită, ~ asupra altuia [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ANTECEDENT, antecedente, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANTECEDENT s.n. 1. Faptă, întîmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. 2. Primul element al unei judecăți ipotetice. ♦ Prima parte a unei fraze muzicale. // adj. Care precedă în timp. ♦ (Geogr.) Care este stabilit înaintea unei deformări tectonice. [Cf. fr. antécédent, it. antecedente, lat. antecedens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTECEDENȚĂ s.f. 1. (Liv.) Precădere, preferință. 2. (Geogr.) Fenomen prin care un curs de apă își menține traseul său general preexistent deformărilor tectonice. [Cf. fr. antécédence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
antecedent, -ă I. adj. Care precedă în timp. ♦ (Despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice. II. s. n. 1. Faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. ◊ ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații. 3. Prima secțiune a unei unități melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului. (< fr. antécédent, lat. antecedens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de aurelian
- acțiuni
ANTECEDENȚĂ s. f. 1. faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. fenomen prin care un curs de apă își menține traseul, preexistent deformărilor tectonice. (< fr. antécédence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTECEDENT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre fenomene, întâmplări) Care precedă ceva în timp; anterior; premergător; precedent. ◊ ~e penale fapte ilegale din trecutul unui inculpat. /<fr. antécédent, lat. antecedens, ~entis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antecedent a. care precede (în ordinea timpului), care s’a petrecut înainte. ║ n. 1. fapt anterior altuia; 2. fapt trecut pe care se sprijină un fapt actual; 3. Gram. vorba la care se raportă un pronume relativ; 4. Aritm. întâiul termen al unui raport.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*antecedént, -ă adj. (mlat. antecédens, -éntis, d. ante, înainte, și cédens, care merge). Care precede: fapte antecedente. S. n., pl. e Fapt precedent: a avea antecedente bune. Gram. Substantivu saŭ pronumele la care se raportă pronumele saŭ adverbu relativ. Log. Prima parte a uneĭ entimeme. Mat. Primu din ceĭ doĭ terminĭ aĭ unuĭ raport, în opoz. cu consecŭent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
antecedent1 adj. m., pl. antecedenți; f. antecedentă, pl. antecedente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
antecedent2 s. n., pl. antecedente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
antecedență s. f., g.-d. art. antecedenței; pl. antecedențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
antecedent2 s. n., pl. antecedente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antecedent1 adj. m., pl. antecedenți; f. antecedentă, pl. antecedente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antecedență s. f., g.-d. art. antecedenței; pl. antecedențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antecedent adj. m., pl. antecedenți; f. sg. antecedentă, pl. antecedente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antecedent s. n., pl. antecedente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antecedență s. f., g.-d. art. antecedenței; pl. antecedențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antecedent.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ANTECEDENȚĂ s. v. prioritate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Antecedent ≠ posterior, succedent, ulterior
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
antecedent (< fr. antécédent; germ. Vordersatz; it. proposta) I. 1. (în sens generic) Cea dintâi secțiune a unei unități a discursului melodic (frază*, perioadă (1) sau dublă perioadă) structurată binar* și simetric. A. se articulează prin respirație [v. cezură (5)], cadență (1) sau semicadență cu cea de-a doua secțiune – consecvent* – a unității în care se încadrează. 2. (în muzica clasică și romantică) Fraza inițială (4-8 măsuri) a unei perioade construite pe cvadratură (8-16 măsuri). II. Prima expunere tematică într-o lucrare (sau fragment de lucrare) elaborată prin tehnica contrapunctului* imitativ (canon*, fugă*, secțiune fugato* etc.).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
antecedent, antecedentăadjectiv
- 1. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: anterior precedent premergător antonime: posterior ulterior
- 1.1. Care este stabilit înaintea unei deformări tectonice. DN
-
etimologie:
- antécédent DEX '09 DEX '98 DN
- antecedens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
antecedent, antecedentesubstantiv neutru
- 1. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Antecedentele bolii. DLRLC
- 1.1. Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. DEX '09 DEX '98
- 1.2. Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. DEX '09 DEX '98
-
- 2. Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”. DEX '09 DN
- 2.1. Tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. DEX '09 MDN '00
- 2.2. Prima parte a unei fraze muzicale. DN
- diferențiere Prima secțiune a unei unități melodice structurate binar. MDN '00
-
-
- 3. Prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului. MDN '00
etimologie:
- antécédent DEX '09 DEX '98 DN
- antecedens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
antecedență, antecedențesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi antecedent. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: anterioritate prioritate
- 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. DEX '09 DEX '98 DN
- 3. Precădere, preferință. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: precădere preferință
etimologie:
- antécédence DEX '09 DEX '98 DN