2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

aností vtr [At: VLAHUȚĂ, D. 35 / Pzi: -tesc / E: anost] 1-2 (Rar) A (se) plictisi.

ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

ANOSTÍ, anostesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plictisi. – Din anost.

aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă

aností vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. anosteáscă

ANOSTÍ vb. v. plictisi, sătura, urî.

anóst, ~ă a [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 32/15 / Pl: ~oști, -e / E: ngr άνοστος] 1 Plicticos. 2 Searbăd. 3 Fad. 4 Monoton. 5 Uniform.

ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr ánostos.

ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr. ánostos.

ÁNOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Care nu prezintă interes; plicticos, searbăd. Un spectacol anost. ◊ Ce viață goală și anostă! VLAHUȚĂ, O. A. II 69. Bre! că anoști mai sînt. ALECSANDRI, T. 1704. – Accentuat și: anóst.

ÁNOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd. [Acc. și: ánost] – Ngr. anostos.

anóst/ánost adj. m., pl. anóști/ánoști; f. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste

anóst/ánost adj. m., pl. anóști/ánoști; f. sg. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste

ANÓST adj. 1. v. plictisitor. 2. v. monoton.

Anost ≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim

ánost (-tă), adj. – Insipid, searbăd, plicticos. – Mr. anustu. Ngr. ἄνοστος (Gáldi 148). Cf. nostim.Der. anosteală, s. f. (plictiseală); anosti, vb. (a plictisi); anostie, s. f. (plictiseală).

ANÓST ~stă (~ști, ~ste) Care este lipsit de interes; plictisitor. [Acc. și ánost] /<ngr. ánostos

anost a. 1. fără gust, nesărat, neplăcut: bre! că anoști mai sunt! AL.; 2. plicticos: e foarte anost. [Gr. mod. ANOSTOS (v. nostim)].

Intrare: anosti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anosti anostire anostit anostind singular plural
anostește anostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anostesc (să) anostesc anosteam anostii anostisem
a II-a (tu) anostești (să) anostești anosteai anostiși anostiseși
a III-a (el, ea) anostește (să) anostească anostea anosti anostise
plural I (noi) anostim (să) anostim anosteam anostirăm anostiserăm, anostisem*
a II-a (voi) anostiți (să) anostiți anosteați anostirăți anostiserăți, anostiseți*
a III-a (ei, ele) anostesc (să) anostească anosteau anosti anostiseră
Intrare: anost
anost
adjectiv (A6) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anost anostul anostă anosta
plural anoști anoștii anoste anostele
genitiv-dativ singular anost anostului anoste anostei
plural anoști anoștilor anoste anostelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)