3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANONÍMĂ ~e f. Scrisoare fără semnătură. /<fr. anonyme, lat. anonymus

ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus.

anoním, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 7 / Pl: ~i, ~e / E: fr anonyme, lat anonimus] 1-2 smf, a (Persoană) al cărui nume nu este cunoscut. 3-4 smf, a (Persoană) care își ascunde numele. 5 a (D. o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. 6 sf Scrisoare nesemnată. 7 a (Fig) Care rămâne necunoscut. 8 a (Fig) Fără personalitate. 9 a (Îs) Societate -ă (pe acțiuni) întreprindere industrială, comercială sau financiară, formată prin asocierea capitalului mai multor acționari.

ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. ♦ Societate (anonimă) pe acțiuni = întreprindere industrială, comercială sau financiară capitalistă, formată prin asocierea capitalului mai multor acționari. – Din fr. anonyme, lat. anonymus.

ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj. 1. (Despre persoane, în special despre scriitori sau artiști) Care nu-și dă pe față numele, al cărui nume rămîne necunoscut; (despre un text scris sau o operă artistică) fără nume de autor. Operă anonimă. ◊ [Aceste versuri] colindă satele și sînt mereu și mereu îmbogățite de alți și alți cîntăreți anonimi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2577. Cronicile din veacul al XVII-lea ce avem sînt în număr de șase: a lui Teodosie... a lui Constantin Căpitanu și alte patru anonime. BĂLCESCU, O. I 64. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare nesemnată. Rînjind, compuse o anonimă către Neagu, din partea unei binevoitoare. BART, E. 241. ♦ Societate anonimă = societate reprezentînd principala formă de organizare a întreprinderilor capitaliste, alcătuită prin asocierea mai multor acționari care în principiu au dreptul la o cotă-parte din venitul societății corespunzînd acțiunilor pe care le posedă. 2. Fig. Neștiut, necunoscut. [Șuvoaiele] toate i se supun [Oltului], intrînd anonime în torentul lui. BOGZA, C. O. 96.

ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj. (Despre persoane) Care nu-și dă pe față numele; al cărui nume rămâne necunoscut; (despre un text) fără nume de autor. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare nesemnată. ♦ Fig. Neștiut, necunoscut. ♦ Societate anonimă = societate reprezentând principala formă de organizare a întreprinderilor capitaliste, alcătuită prin asocierea mai multor acționari. – Fr. anonyme (lat. lit. anonymus).

ANONÍM, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu-și indică numele; fără nume, al cărui nume este necunoscut; (text, operă de artă) al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă = întreprindere capitalistă formată prin asocierea mai multor acționari. ♦ (Fig.) Neștiut, necunoscut. // s.f. Scrisoare nesemnată. [< fr. anonyme, cf. lat. anonymus, gr. anonymos < an – fără, onoma – nume].

ANONÍM, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care nu-și indică numele; fără nume. II. adj. 1. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut. 2. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acționari. 3. (fig.) neștiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur. III. s. f. scrisoare nesemnată. (< fr. anonyme, lat. anonymus)

ANONÍM ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu-și indică numele; al cărui nume rămâne necunoscut. 2) (despre opere, texte) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate (anonimă) pe acțiuni întreprindere formată prin asocierea mai multor acționari. /<fr. anonyme, lat. anonymus

anonim a. fără nume sau cu nume necunoscut: pamflet anonim. ║ n. anonimat: păstrează anonimul.

*anoním, -ă adj. (vgr. anónymos, d. an-, fără, și ónyma, ónoma, nume. V. onomastic, pseŭdonim). Care nu poartă numele autoruluĭ: scriere anonimă. Care-și ascunde numele: denunțător anonim. Subst. Persoană care-și ascunde numele: un anonim. Fig. Iron. Un ilustru necunoscut. Com. Societate anonimă, fără nume social (fără numele acționarilor, cu acțiunĭ de obiceĭ la purtător și transmisibile fără amestecu administratorilor, ĭar asociațiĭ răspunzătorĭ numaĭ pentru sumele vărsate de eĭ). Adv. Fără iscălitură: a scrie anonim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme

anoním adj. m., s. m., pl. anoními; f. sg. anonímă, pl. anoníme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANONÍM adj. 1. necunoscut, neidentificat, neștiut. (Autor ~.) 2. nesemnat. (Lucrare ~.)

ANONIM adj. 1. necunoscut, neidentificat, neștiut. (Autor ~.) 2. nesemnat. (Lucrare ~.)

Anonim ≠ cunoscut, iscălit


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANONIMUL BRÎNCOVENESC (Istoria Țării Românești de la oct. 1688 pînă la mart. 1717), cronică atribuită lui Radu Popescu sau Teodor Corbea. Relatează îndeosebi evenimentele din timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu.

CRONICA ANONIMĂ A BRAȘOVULUI PENTRU TRECUTUL ROMÂNILOR DIN ȘCHEI, cronică înmănunchind, fără un plan definit, știri diverse asupra evenimentelor istorice dintre 1392 și c. 1790.

CRONICA ANONIMĂ RACOVIȚEANĂ, cronica a doi autori anonimi care continuă letopisețul lui Miron Costin, relatînd evenimente din istoria Moldovei, cuprinse între anii 1661 și 1729. Partea a doua a cronicii, care începe cu 1705, are în centru domniile lui Mihai Racoviță, pe care-l prezintă în mod favorabil.

arată toate definițiile

Intrare: anonimă (persoană)
  • silabație: a-no-, an-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anoni
  • anonima
plural
  • anonime
  • anonimele
genitiv-dativ singular
  • anonime
  • anonimei
plural
  • anonime
  • anonimelor
vocativ singular
  • anoni
  • anonimo
plural
  • anonimelor
Intrare: anonimă (scrisoare)
  • silabație: a-no-, an-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anoni
  • anonima
plural
  • anonime
  • anonimele
genitiv-dativ singular
  • anonime
  • anonimei
plural
  • anonime
  • anonimelor
vocativ singular
  • anoni
  • anonimo
plural
  • anonimelor
Intrare: anonim (adj.)
anonim1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-no-nim, an-o-nim
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anonim
  • anonimul
  • anonimu‑
  • anoni
  • anonima
plural
  • anonimi
  • anonimii
  • anonime
  • anonimele
genitiv-dativ singular
  • anonim
  • anonimului
  • anonime
  • anonimei
plural
  • anonimi
  • anonimilor
  • anonime
  • anonimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anonimă (scrisoare)

  • 1. Scrisoare nesemnată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Rînjind, compuse o anonimă către Neagu, din partea unei binevoitoare. BART, E. 241.
      surse: DLRLC

etimologie:

anonim (adj.)

  • 1. Cu nume necunoscut, care-și tăinuiește numele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • [Aceste versuri] colindă satele și sînt mereu și mereu îmbogățite de alți și alți cîntăreți anonimi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2577.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Operă anonimă.
      surse: DLRLC
    • Cronicile din veacul al XVII-lea ce avem sînt în număr de șase: a lui Teodosie... a lui Constantin Căpitanu și alte patru anonime. BĂLCESCU, O. I 64.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Societate (anonimă) pe acțiuni = întreprindere industrială, comercială sau financiară capitalistă, formată prin asocierea capitalului mai multor acționari.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. figurat Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: necunoscut, -ă neștiut obscur

etimologie:

anonim, -ă (persoană) anonim anonimă

  • 1. Persoană cu nume necunoscut, persoană care-și tăinuiește numele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: