2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anomál, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr anomal] 1-4 Care prezintă o anomalie (1-4). 5-8 Referitor la o anomalie (1-4).

ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.

ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.

ANOMÁL, -Ă adj. (Rar) Anormal. [< fr. anomal, cf. gr. anomalos – neregulat].

ANOMÁL, -Ă adj. care prezintă anomalie. (< fr. anomal, gr. anomalos)

anomal a. 1. neregulat: verb anomal; 2. care prezintă neregularități.

*anomál, -ă adj. (fr. anomal, d. vgr. anómalos, d. an-, ne, și omalós, asemenea; it. anómalo). Neregular (maĭ ales în gramatică): verbe anomale. Adv. Se dezvoltă anomal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále

anomál adj. m., pl. anomáli; f. sg. anomálă, pl. anomále


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANOMALI- „asimetric, neregulat”. ◊ L. tz. anomalus „neregulat, nesimetric” > fr. anomali- > rom. anomali-.~flor (v. -flor), adj., care prezintă flori asimetrice, neregulate.

Intrare: anomali
anomali
prefix (I7-P)
  • anomali
Intrare: anomal (adj.)
anomal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anomal
  • anomalul
  • anomalu‑
  • anoma
  • anomala
plural
  • anomali
  • anomalii
  • anomale
  • anomalele
genitiv-dativ singular
  • anomal
  • anomalului
  • anomale
  • anomalei
plural
  • anomali
  • anomalilor
  • anomale
  • anomalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anomal (adj.)

  • 1. livresc Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: anormal

etimologie: