11 definiții pentru anomal
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANOMAL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.
anomal, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr anomal] 1-4 Care prezintă o anomalie (1-4). 5-8 Referitor la o anomalie (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ANOMAL adj. 1 Ce nu se potrivește cu o anumită stare de lucruri, ce ne miră, neobicinuit: constituțiune ~ă; boală ~ă ¶ 2 📖 Conjugațiune ~ă, care prezintă abateri de la conjugațiunea obicinuită [fr. < gr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ANOMAL, -Ă, anomali, -e, adj. Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANOMAL, -Ă adj. (Rar) Anormal. [< fr. anomal, cf. gr. anomalos – neregulat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANOMAL, -Ă adj. care prezintă anomalie. (< fr. anomal, gr. anomalos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anomal a. 1. neregulat: verb anomal; 2. care prezintă neregularități.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*anomál, -ă adj. (fr. anomal, d. vgr. anómalos, d. an-, ne, și omalós, asemenea; it. anómalo). Neregular (maĭ ales în gramatică): verbe anomale. Adv. Se dezvoltă anomal.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anomal (neregulat) (livr.) adj. m., pl. anomali; f. anomală, pl. anomale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
anomal (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomali; f. anomală, pl. anomale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anomal adj. m., pl. anomali; f. sg. anomală, pl. anomale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
anomal, anomalăadjectiv
- 1. Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: anormal
etimologie:
- anomal DEX '09 DEX '98 DN