2 intrări

10 definiții

ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.

ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.

anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále

anomál adj. m., pl. anomáli; f. sg. anomálă, pl. anomále

anomál, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, -e / E: fr anomal] 1-4 Care prezintă o anomalie (1-4). 5-8 Referitor la o anomalie (1-4).

ANOMÁL, -Ă adj. (Rar) Anormal. [< fr. anomal, cf. gr. anomalos – neregulat].

ANOMÁL, -Ă adj. care prezintă anomalie. (< fr. anomal, gr. anomalos)

anomal a. 1. neregulat: verb anomal; 2. care prezintă neregularități.

*anomál, -ă adj. (fr. anomal, d. vgr. anómalos, d. an-, ne, și omalós, asemenea; it. anómalo). Neregular (maĭ ales în gramatică): verbe anomale. Adv. Se dezvoltă anomal.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANOMAL-, v. ANOMALO-.~oecie (v. -oecie), s. f., prezența de flori hermafrodite și unisexuate pe același individ sau pe indivizi diferiți ai aceleiași specii.

Intrare: anomal (adj.)
anomal (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anomal anomalul anoma anomala
plural anomali anomalii anomale anomalele
genitiv-dativ singular anomal anomalului anomale anomalei
plural anomali anomalilor anomale anomalelor
vocativ singular
plural
Intrare: anomal (pref.)
anomal (pref.)
prefix (I7-P)