16 definiții pentru animație

animáție sf [At: DA / V: (înv) -țiune / E: fr animation, lat animatio] 1 Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.). 2 Creare de desene animate. 3 Colectiv care creează desene animate.

ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. ◊ Film de animație = film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis.

ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis.

ANIMÁȚÍE s. f. Mișcare multă și zgomotoasă; fig. însuflețire, vioiciune, vivacitate. Ceva mai la stînga de animația portului se aud strigăte ascuțite de copii. SAHIA, U.R.S.S. 123. Dar deodată pe coline Scade animația... De mirare parcă-și ține Vintul respirația. TOPÎRCEANU, B. 51. – Pronunțat: -ți-e.

ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire, vioiciune. – Fr. animation (lat. lit. animatio, -onis).

animáție (-ți-e) s. f., art. animáția (-ți-a), g.-d. animáții, art. animáției

animáție s. f. (sil. -ți-e), art. animáția (sil. -ți-a), g.-d. art. animáției; pl. animáții

ANIMÁȚIE s. 1. antren, însuflețire, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.) 2. v. forfotă.

ANIMÁȚIE s.f. Activitate, mișcare vie; vioiciune. ♦ Filmare a unor obiective produse de mâna omului; desene, siluete articulate, sculpturi animate etc. [Gen. -iei, var. animațiune s.f. / cf. fr. animation, engl. animated (cartoon) < lat. animatio].

ANIMÁȚIE s. f. mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, de vehicule); însuflețire, agitație. ♦ film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate. (< fr. animation, lat. animatio)

ANIMÁȚIE ~i f. Mișcare vie și gălăgioasă într-un loc public; însuflețire; vioiciune. [G.-D. animației; Sil. -ți-e] /<fr. animation, lat. animatio, ~onis

animați(un)e f. 1. însuflețire; 2. fig. vioiciune, căldură a inimei.

*animațiúne f. (lat. animátio, -ónis). Însuflețire. Vioicĭune. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANIMÁȚIE s. 1. antren, însuflețire, vioiciune, (rar) vivacitáte, (fig.) viáță. (O petrecere plină de ~.) 2. agitație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăiálă, vînzoálă, (fam.) fîțîiálă, fîțîíre, fîțîít, vînzoleálă. (Pe străzi era o ~ de nedescris.)

ANIMAȚIE. Subst. Animație, animare, agitație, agitare, neliniște, mișcare, frămîntare, frămîntat, vînzoleală, vînzolire, vînzolit (rar). Grabă, grabă mare, zor, pripă, pripeală, pripire, precipitare, precipitație, impaciență (livr.), nerăbdare; înfrigurare, febrilitate, febră (fig.), fierbere (fig.), nervozitate. Zarvă, larmă (fig.), vacarm, tărăboi, tam-tam (fig.), tumult (fig.), hărmălaie, aglomerație, aglomerare, babilonie, harababură, învălmășeală, învălmășire, învălmășag, îmbulzire, îmbulzeală, înghesuială, înghesuire (rar), înghesuit (rar); forfotă, forfoteală, du-te-vino, foială, foire, învîrteală, roi, roire, roit; vîltoare (fig.), furtună (fig.). Adj. Agitat, animat, neliniștit, frămîntat (fig.), tulburat (fig.); grăbit, zorit, repezit, pripit; pripelnic; precipitat, neastîmpărat, nestăpînit, înfrigurat (fig.), febril, nerăbdător, impacient (livr.), nervos, îl frige pămîntul sub tălpi. Furtunos (fig.), vijelios (fig.); forfotitor, clocotitor (fig.), roitor, roinic (rar). Vb. A se agita, a se neliniști, a se frămînta, a fremăta, a se zbate, a se vînzoli; a fi grăbit, a se grăbi, a da zor, a se pripi, a se zori; a nu avea răbdare, a fi plin de nerăbdare, a sta (a ședea) ca pe jăratec, a sta ca pe spini, a nu-și afla rostul (locul), a nu-l mai prinde pe cineva locul (starea), a nu avea astîmpăr, a nu-i sta cuiva picioarele, a nu sta locului, a da strechea în cineva, a se precipita, a se impacienta (livr.). A se zbate, a face tam-tam, a face tapaj; a se înghesui, a se îmbulzi, a da năvală, a se îngrămădi, a se învălmăși; a forfoti, a se foi, a furnica, a roi. A agita, a stîrni furtună (fig.), a grăbi, a zori, a da cuiva zor, a precipita, a impacienta (livr.), a tulbura, a băga în draci, a pune pe jeratic. A face gălăgie, a face zarvă. Adv. Fără astîmpăr, cu neastîmpăr, în neastîmpăr; fără pic de liniște; cu nerăbdare, în grabă, în graba mare, cu mare grabă, cu zor, cu tot zorul, (în mod) precipitat, în pripă, iute, febril (fig.). V. dezordine, forfotă, grabă, mișcare, neliniște.

animáție s.f. 1968 (cinem.) Gen al filmului cu desene animate v. animator (cf. fr. animation; DN, DEX – alte sensuri, DN3)

Intrare: animație
animație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular animație animația
plural animații animațiile
genitiv-dativ singular animații animației
plural animații animațiilor
vocativ singular
plural