2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila.V. anihila.

ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila.V. anihila.

ANIHILARE s. f. Acțiunea de a anihila; reducere la nimic, nimicire.

ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila; nimicire.

anihiláre s. f., g.-d. art. anihilắrii; pl. anihilắri

anihiláre s. f., g.-d. art. anihilării; pl. anihilări

anihiláre sf [At: DA / PI: -lari / E: anihila] 1 Anulare a efectului unui lucru Si: anihilat1 (1). 2 Anulare a acțiunii cuiva Si: anihilat1 (2). 3 (Fig; d. oameni) Reducere la tăcere (3) Si: anihilat1 (3).

ANIHILÁRE s. anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

ANIHILÁRE s.f. Acțiunea de a anihila; nimicire. ♦ (Fiz.) Proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. [< anihila].

ANIHILÁRE s. f. acțiunea de a anihila. ◊ (fiz.) proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. (< anihila)

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic, a nimici. Miliarde de stropi pătrunși între celulele humei îi anihilează orice rezistență, îngăduind oamenilor să o modeleze ca pe o ceară. BOGZA, C. O. 222.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic; a nimici. – Fr. annihiler (lat. lit. annihilare).

anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză

anihilá vb., ind. prez. 1 sg. anihiléz, 3 sg. și pl. anihileáză

anihilá vt [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~léz / E: fr annihiler, lat annihilare] 1 A anula efectul unui lucru Si: a înlătura, a neutraliza. 2 A anula acțiunea cuiva. 3 (Fig) A reduce la tăcere pe cineva.

ANIHILÁ vb. 1. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a neutraliza, a paraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.)

ANIHILÁ vb. I. tr. A nimici, a anula. [< fr. annihiler, cf. lat. nihil – nimic].

ANIHILÁ vb. tr. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza. (< fr. annihiler, lat. annihilare)

Intrare: anihilare
anihilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anihilare anihilarea
plural anihilări anihilările
genitiv-dativ singular anihilări anihilării
plural anihilări anihilărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anihila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anihila anihilare anihilat anihilând singular plural
anihilea anihilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anihilez (să) anihilez anihilam anihilai anihilasem
a II-a (tu) anihilezi (să) anihilezi anihilai anihilași anihilaseși
a III-a (el, ea) anihilea (să) anihileze anihila anihilă anihilase
plural I (noi) anihilăm (să) anihilăm anihilam anihilarăm anihilaserăm, anihilasem*
a II-a (voi) anihilați (să) anihilați anihilați anihilarăți anihilaserăți, anihilaseți*
a III-a (ei, ele) anihilea (să) anihileze anihilau anihila anihilaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)