2 intrări

8 definiții

angelolátru, ~ă smf a [At: DEX2 / Pl: ~ri, -re / E: fr angelolâtre] 1-2 (Persoană) care practică angelolatria.

ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre.

ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre.

angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre

angelolátru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. angelolátri; f. sg. angelolátră, pl. angelolátre

ANGELOLÁTRU, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care practică angelolatria. [< fr. angélolâtre].

ANGELOLÁTRU, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică angelolatria. (< fr. angélolâtre)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANGELO- „înger”. ◊ gr. angelos „mesager, trimis” > fr. angelo-, it. id., germ. id. > rom. ~latrie (v. -latrie), s. f., erezie (în credința creștină) care constă în adorarea îngerilor; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f. (persoană) care practică angelolatria; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a dogmaticii care tratează despre îngeri.

Intrare: angelolatru (adj.)
angelolatru adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular angelolatru angelolatrul angelolatră angelolatra
plural angelolatri angelolatrii angelolatre angelolatrele
genitiv-dativ singular angelolatru angelolatrului angelolatre angelolatrei
plural angelolatri angelolatrilor angelolatre angelolatrelor
vocativ singular
plural
Intrare: angelolatru (s.m.)
angelolatru substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular angelolatru angelolatrul
plural angelolatri angelolatrii
genitiv-dativ singular angelolatru angelolatrului
plural angelolatri angelolatrilor
vocativ singular
plural