2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

anexát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: anexa] 1-5 Anexare (1-5).

anexát2, a [At: DA / Pl: ~ați, -e / E: anexa] 1 Alipit2. 2 Unit2. 3 Adăugat2. 4 Alăturat2. 5 (D. state sau provincii) Încorporat2.

ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.

ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.

ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Adăugat, alăturat, alipit. ◊ (Adverbial) Anexat, vă trimitem actele cerute. ♦ (Despre state sau provincii) Încorporat prin violență, de un stat imperialist.

ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.

anexá vtr [At: IORGA, C. I. II, 68 / Pzi: -xéz / E: fr annexer] 1 A alipi la (de) ceva. 2 A uni (cu). 3 A adăuga (la). 4 (Îe) A ~ o țară (provincie, oraș) A încorpora la o altă țară (mai mare).

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga la ceva. A anexa un act la o cerere. ♦ A încorpora o țară, o provincie etc. prin violență, împotriva voinței locuitorilor.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura la ceva. ♦ A încorpora un teritoriu prin violență. – Fr. annexer.

anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză

anexá vb., ind. prez. 1 sg. anexéz, 3 sg. și pl. anexeáză

ANEXÁ vb. 1. a (se) alătura, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a atașa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)

ANEXÁ vb. I. tr. A alătura, a alipi, a adăuga (la ceva). ♦ A încorpora unui stat (prin mijloace violente) o țară, un teritoriu străin etc. [< fr. annexer].

ANEXÁ vb. tr. 1. a alătura, a alipi, a adăuga. 2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin. (< fr. annexer)

A ANEXÁ ~éz tranz. 1) A alătura în calitate de anexă. 2) fig. (teritorii străine, țări) A alipi cu forța. /<fr. annexer

anexà v. a alătura la un ce principal.

*anexéz v. tr. (fr. annexer, d. annexe, anexă. V. conexez). Alătur, alipesc, fac să depindă de: a anexa o hîrtie la o scrisoare (uneĭ scrisorĭ), o provincie la o țară (uneĭ țărĭ).

Intrare: anexa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anexa anexare anexat anexând singular plural
anexea anexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anexez (să) anexez anexam anexai anexasem
a II-a (tu) anexezi (să) anexezi anexai anexași anexaseși
a III-a (el, ea) anexea (să) anexeze anexa anexă anexase
plural I (noi) anexăm (să) anexăm anexam anexarăm anexaserăm, anexasem*
a II-a (voi) anexați (să) anexați anexați anexarăți anexaserăți, anexaseți*
a III-a (ei, ele) anexea (să) anexeze anexau anexa anexaseră
Intrare: anexat
anexat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anexat anexatul anexa anexata
plural anexați anexații anexate anexatele
genitiv-dativ singular anexat anexatului anexate anexatei
plural anexați anexaților anexate anexatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)