2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.

aneantizat, ~ă a [At: DEX2 / P: ~ne-an~ / Pl: ~ați, ~e / E: aneantiza] (Liv) Distrus total.

ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.

ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir.

ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir.

aneantiza vt [At: DEX2 / P: ~ne-an- / Pzi: ~zéz / E: fr anéantir] (Liv) A distruge total.

ANEANTIZÁ vb. I. tr. a distruge în întregime, a nimici. II. refl. (fig.) a se spulbera, a dispărea. (după fr. anéantir)

aneantizá vb. I A distruge în întregime ◊ „Capacitatea de a săvârși Răul după ce au aneantizat Binele printr-un joc cinic.” R.lit. 41/88 p. 16. ◊ „Cantitatea de spectacole fără relief [...] aneantizând, uneori, scrieri din fondul dramatic național peren [...]” R.lit. 1/90 p. 16 (după fr. anéantir; cf. L. Mareș în LR 2/90 p. 119; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză

aneantizá vb. (sil. -ne-an-), ind. prez. 1 sg. aneantizéz, 3 sg. și pl. aneantizeáză

Intrare: aneantizat
aneantizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aneantizat
  • aneantizatul
  • aneantizatu‑
  • aneantiza
  • aneantizata
plural
  • aneantizați
  • aneantizații
  • aneantizate
  • aneantizatele
genitiv-dativ singular
  • aneantizat
  • aneantizatului
  • aneantizate
  • aneantizatei
plural
  • aneantizați
  • aneantizaților
  • aneantizate
  • aneantizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aneantiza
  • silabație: a-ne-an-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aneantiza
  • aneantizare
  • aneantizat
  • aneantizatu‑
  • aneantizând
  • aneantizându‑
singular plural
  • aneantizea
  • aneantizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aneantizez
(să)
  • aneantizez
  • aneantizam
  • aneantizai
  • aneantizasem
a II-a (tu)
  • aneantizezi
(să)
  • aneantizezi
  • aneantizai
  • aneantizași
  • aneantizaseși
a III-a (el, ea)
  • aneantizea
(să)
  • aneantizeze
  • aneantiza
  • aneantiză
  • aneantizase
plural I (noi)
  • aneantizăm
(să)
  • aneantizăm
  • aneantizam
  • aneantizarăm
  • aneantizaserăm
  • aneantizasem
a II-a (voi)
  • aneantizați
(să)
  • aneantizați
  • aneantizați
  • aneantizarăți
  • aneantizaserăți
  • aneantizaseți
a III-a (ei, ele)
  • aneantizea
(să)
  • aneantizeze
  • aneantizau
  • aneantiza
  • aneantizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aneantizat

  • 1. livresc Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi aneantiza
    surse: DEX '98 DEX '09

aneantiza

etimologie: