aneantiza vb. I A distruge în întregime ◊ „Capacitatea de a săvârși Răul după ce au aneantizat Binele printr-un joc cinic.” R.lit. 41/88 p. 16. ◊ „Cantitatea de spectacole fără relief [...] aneantizând, uneori, scrieri din fondul dramatic național peren [...]” R.lit. 1/90 p. 16 (după fr. anéantir; cf. L. Mareș în LR 2/90 p. 119; DEX-S)