3 definiții pentru ancombrant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].

ANCOMBRÁNT, -Ă adj. 1. (despre obiecte) care încurcă trecerea printr-un spațiu; incomodant. 2. (fig.; despre oameni) plictisitor, pisălog. (< fr. encombrant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ancombránt adj. m., pl. ancombránți; f. sg. ancombrántă, pl. ancombránte

Intrare: ancombrant
ancombrant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancombrant
  • ancombrantul
  • ancombrantu‑
  • ancombrantă
  • ancombranta
plural
  • ancombranți
  • ancombranții
  • ancombrante
  • ancombrantele
genitiv-dativ singular
  • ancombrant
  • ancombrantului
  • ancombrante
  • ancombrantei
plural
  • ancombranți
  • ancombranților
  • ancombrante
  • ancombrantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)