3 definiții pentru ancombrant

ancombránt adj. m., pl. ancombránți; f. sg. ancombrántă, pl. ancombránte

ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].

ANCOMBRÁNT, -Ă adj. 1. (despre obiecte) care încurcă trecerea printr-un spațiu; incomodant. 2. (fig.; despre oameni) plictisitor, pisălog. (< fr. encombrant)

Intrare: ancombrant
ancombrant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ancombrant ancombrantul ancombrantă ancombranta
plural ancombranți ancombranții ancombrante ancombrantele
genitiv-dativ singular ancombrant ancombrantului ancombrante ancombrantei
plural ancombranți ancombranților ancombrante ancombrantelor
vocativ singular
plural