8 definiții pentru incomodant
Explicative DEX
INCOMODANT, -Ă, incomodanți, -te, adj. Supărător, jenant. – Din fr. incommodant.
INCOMODANT, -Ă, incomodanți, -te, adj. Supărător, jenant. – Din fr. incommodant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incomodant, ~ă a, av [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr incommodant] 1-2 (Într-un mod) care jenează. 3-4 (Într-un mod) care supără.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCOMODANT, -Ă adj. (Rar) Supărător, jenant. [< fr. incommodant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCOMODANT, -Ă adj. care incomodează. (< fr. incommodant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INCOMODANT ~tă (~ți, ~te) Care incomodează; supărător; jenant. /<fr. incommodant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
incomodant adj. m., pl. incomodanți; f. incomodantă, pl. incomodante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
incomodant adj. m., pl. incomodanți; f. incomodantă, pl. incomodante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incomodant adj. m., pl. incomodanți; f. sg. incomodantă, pl. incomodante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
incomodant, incomodantăadjectiv
etimologie:
- incommodant DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.