2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amúșă sf vz amuș

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMUȘÍ2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMUȘÍ2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

amuș1 sn [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 85 / V: sf / Pl: ~e / E: ns cf mg hamus, hamvas] (Tăb) 1 (Ban) Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul. 2 Groapă (sau cadă) îngropată în pământ în care se face amușul (1).

amușí2 vtr [At: LIUBA-IANA, M., 123 / Pzi: ~șesc / E: amuș1] 1-2 (Tăb; Ban) A smulge părul (sau lâna) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuș1 (1) Si: a pănuși, a părui.

AMÚȘ, amușuri, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă umplută cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit.

AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas.

AMUȘÍ2, amușesc vb. IV. Tranz. A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

1) amúș n., pl. e (ung. hámyas, putina în care se află argăseala). Ban. Putină de argăsit. Argăseală.

amușésc v. tr. (d. amuș 1). Ban. Pun în amuș, tăbăcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amușí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 să amușeáscă

amușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amușeáscă

amușí vb., ind. prez. pers. 1 amúș / amușesc


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amúș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei).

Intrare: amuș (groapă)
amuș1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: a-muș info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban, DER, DOR, Ortografic, DLRLC, DLRM, DOOM 2, DEX '96, DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amuș
  • amușul
  • amușu‑
plural
  • amușe
  • amușele
genitiv-dativ singular
  • amuș
  • amușului
plural
  • amușe
  • amușelor
vocativ singular
plural
amuș2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: a-muș info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX '75
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amuș
  • amușul
  • amușu‑
plural
  • amușuri
  • amușurile
genitiv-dativ singular
  • amuș
  • amușului
plural
  • amușuri
  • amușurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDA
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amușă
  • amușa
plural
  • amușe
  • amușele
genitiv-dativ singular
  • amușe
  • amușei
plural
  • amușe
  • amușelor
vocativ singular
plural
Intrare: amuși (vb.)
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amuși
  • amușire
  • amușit
  • amușitu‑
  • amușind
  • amușindu‑
singular plural
  • amușește
  • amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amușesc
(să)
  • amușesc
  • amușeam
  • amușii
  • amușisem
a II-a (tu)
  • amușești
(să)
  • amușești
  • amușeai
  • amușiși
  • amușiseși
a III-a (el, ea)
  • amușește
(să)
  • amușească
  • amușea
  • amuși
  • amușise
plural I (noi)
  • amușim
(să)
  • amușim
  • amușeam
  • amușirăm
  • amușiserăm
  • amușisem
a II-a (voi)
  • amușiți
(să)
  • amușiți
  • amușeați
  • amușirăți
  • amușiserăți
  • amușiseți
a III-a (ei, ele)
  • amușesc
(să)
  • amușească
  • amușeau
  • amuși
  • amușiseră
verb (VT332)
Surse flexiune: DOR, DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amuși
  • amușire
  • amușit
  • amușitu‑
  • amușind
  • amușindu‑
singular plural
  • amușă
  • amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amuș
(să)
  • amuș
  • amușeam
  • amușii
  • amușisem
a II-a (tu)
  • amuși
(să)
  • amuși
  • amușeai
  • amușiși
  • amușiseși
a III-a (el, ea)
  • amușă
(să)
  • amușe
  • amușea
  • amuși
  • amușise
plural I (noi)
  • amușim
(să)
  • amușim
  • amușeam
  • amușirăm
  • amușiserăm
  • amușisem
a II-a (voi)
  • amușiți
(să)
  • amușiți
  • amușeați
  • amușirăți
  • amușiserăți
  • amușiseți
a III-a (ei, ele)
  • amușă
(să)
  • amușe
  • amușeau
  • amuși
  • amușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amuș (groapă) amușă regional

  • 1. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • diferențiere Groapă (sau cadă îngropată) în pământ în care se face amușul.
      surse: MDA2
  • 2. Banat Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul.
    surse: MDA2

etimologie:

amuși (vb.)

  • 1. regional A curăța părul de pe pieile scoase din amuș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

etimologie:

  • amuș
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM