2 intrări

15 definiții

amúș1 sn [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 85 / V: sf / Pl: ~e / E: ns cf mg hamus, hamvas] (Tăb) 1 (Ban) Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul. 2 Groapă (sau cadă) îngropată în pământ în care se face amușul (1).

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușuri, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă umplută cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit.

AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas.

amúș (reg.) s. n., pl. amúșe

amușí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 să amușeáscă

amușí vb., ind. prez. pers. 1 amúș / amușesc

amúș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei).

1) amúș n., pl. e (ung. hámyas, putina în care se află argăseala). Ban. Putină de argăsit. Argăseală.

Intrare: amuși (1 amuș)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amuși amușire amușit amușind singular plural
amușă amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amuș (să) amuș amușeam amușii amușisem
a II-a (tu) amuși (să) amuși amușeai amușiși amușiseși
a III-a (el, ea) amușă (să) amușe amușea amuși amușise
plural I (noi) amușim (să) amușim amușeam amușirăm amușiserăm, amușisem*
a II-a (voi) amușiți (să) amușiți amușeați amușirăți amușiserăți, amușiseți*
a III-a (ei, ele) amușă (să) amușe amușeau amuși amușiseră
Intrare: amuș (groapă)
amuș (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: Scriban, DER, DOR, Ortografic, DLRLC, DLRM, DOOM 2, DEX '96, DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amuș amușul
plural amușe amușele
genitiv-dativ singular amuș amușului
plural amușe amușelor
vocativ singular
plural
amuș (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DEX '75
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amuș amușul
plural amușuri amușurile
genitiv-dativ singular amuș amușului
plural amușuri amușurilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: MDA
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amușă amușa
plural amușe amușele
genitiv-dativ singular amușe amușei
plural amușe amușelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

amuș (groapă) amușă

  • 1. regional Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • diferențiere Groapă (sau cadă îngropată) în pământ în care se face amușul.
      surse: MDA2
  • 2. Banat Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul.
    surse: MDA2

etimologie: