opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

amușă sf vz amuș

AMUȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMUȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMUȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMUȘI2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMUȘI2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

amuș1 sn [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 85 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: ns cf mg hamus, hamvas] (Tăb) 1 (Ban) Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul. 2 Groapă (sau cadă) îngropată în pământ în care se face amușul (1).

amuși2 vtr [At: LIUBA-IANA, M., 123 / Pzi: ~șesc / E: amuș1] 1-2 (Tăb; Ban) A smulge părul (sau lâna) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuș1 (1) Si: a pănuși, a părui.

❍AMUȘ (pl. -ușe) sn. Băn. Groapă în care argăsitorul pune în apă și var pieile ce au stat amoiu [ung. hamvas].

❍AMUȘI2 (-ușesc) vb. tr. Băn. A smulge părul de pe piei după ce au stat în amuș.

AMUȘ, amușuri, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMUȘ, amușe, s. n. Groapă umplută cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit.

AMUȘ, amușe, s. n. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas.

AMUȘI2, amușesc vb. IV. Tranz. A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

1) amúș n., pl. e (ung. hámyas, putina în care se află argăseala). Ban. Putină de argăsit. Argăseală.

amușésc v. tr. (d. amuș 1). Ban. Pun în amuș, tăbăcesc.

Ortografice DOOM

amuș (reg.) s. n., pl. amușe

amuși1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușesc, 3 sg. amușește, imperf. 1 amușeam; conj. prez. 1 sg. să amușesc, 3 să amușească

amuș (reg.) s. n., pl. amușe

amuși2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușesc, imperf. 3 sg. amușea; conj. prez. 3 să amușească

amuș s. n., pl. amușe

amuși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușesc, imperf. 3 sg. amușea; conj. prez. 3 sg. și pl. amușească

amuși vb., ind. prez. pers. 1 amuș / amușesc

Etimologice

amuș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei).

Intrare: amuș (groapă)
amuș1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: a-muș info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban, DER, DOR, Ortografic, DLRLC, DLRM, DOOM 2, DEX '96, DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amuș
  • amușul
  • amușu‑
plural
  • amușe
  • amușele
genitiv-dativ singular
  • amuș
  • amușului
plural
  • amușe
  • amușelor
vocativ singular —
plural —
amuș2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: a-muș info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX '75
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amuș
  • amușul
  • amușu‑
plural
  • amușuri
  • amușurile
genitiv-dativ singular
  • amuș
  • amușului
plural
  • amușuri
  • amușurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDA
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amușă
  • amușa
plural
  • amușe
  • amușele
genitiv-dativ singular
  • amușe
  • amușei
plural
  • amușe
  • amușelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: amuși (vb.)
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amuși
  • amușire
  • amușit
  • amușitu‑
  • amușind
  • amușindu‑
 singular plural
  • amușește
  • amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amușesc
 (să)
  • amușesc
  • amușeam
  • amușii
  • amușisem
a II-a (tu)
  • amușești
 (să)
  • amușești
  • amușeai
  • amușiși
  • amușiseși
a III-a (el, ea)
  • amușește
 (să)
  • amușească
  • amușea
  • amuși
  • amușise
plural I (noi)
  • amușim
 (să)
  • amușim
  • amușeam
  • amușirăm
  • amușiserăm
  • amușisem
a II-a (voi)
  • amușiți
 (să)
  • amușiți
  • amușeați
  • amușirăți
  • amușiserăți
  • amușiseți
a III-a (ei, ele)
  • amușesc
 (să)
  • amușească
  • amușeau
  • amușiră
  • amușiseră
verb (VT332)
Surse flexiune: DOR, DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amuși
  • amușire
  • amușit
  • amușitu‑
  • amușind
  • amușindu‑
 singular plural
  • amușă
  • amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amuș
 (să)
  • amuș
  • amușeam
  • amușii
  • amușisem
a II-a (tu)
  • amuși
 (să)
  • amuși
  • amușeai
  • amușiși
  • amușiseși
a III-a (el, ea)
  • amușă
 (să)
  • amușe
  • amușea
  • amuși
  • amușise
plural I (noi)
  • amușim
 (să)
  • amușim
  • amușeam
  • amușirăm
  • amușiserăm
  • amușisem
a II-a (voi)
  • amușiți
 (să)
  • amușiți
  • amușeați
  • amușirăți
  • amușiserăți
  • amușiseți
a III-a (ei, ele)
  • amușă
 (să)
  • amușe
  • amușeau
  • amușiră
  • amușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amuș, amușesubstantiv neutru

regional
  • 1. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. DEX '09 DLRLC
    • diferențiere Groapă (sau cadă îngropată) în pământ în care se face amușul. MDA2
  • 2. Banat Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul. MDA2
etimologie:

amuși, amușescverb

  • 1. regional A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. DEX '09 DEX '98 DLRM
etimologie:
  • amuș DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.