3 intrări

48 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

amúș1 sn [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 85 / V: sf / Pl: ~e / E: ns cf mg hamus, hamvas] (Tăb) 1 (Ban) Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul. 2 Groapă (sau cadă) îngropată în pământ în care se face amușul (1).

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușuri, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă umplută cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit.

AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas.

amúș (reg.) s. n., pl. amúșe

amúș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei).

1) amúș n., pl. e (ung. hámyas, putina în care se află argăseala). Ban. Putină de argăsit. Argăseală.

acúm av [At: ANON. CAR. / V: acuma, (pop) acu, acmu, acru, acruma / E: lat accum modo] 1 în momentul de față. 2 Imediat. 3 (Urmat de precizări cantitative) În urmă cu... 4 (Îe) Acu-i acu A sosit clipa hotărâtoare.

ACÚM adv. 1. În prezent, în momentul de față; actualmente. ◊ Expr. Acu-i acu = a sosit clipa hotărâtoare. ♦ În împrejurările actuale. 2. Îndată, imediat, numaidecât, acuși, acușica, amuși. 3. Înainte cu... Acum doi ani. [Var: acú, acúma adv.] – Lat. eccum modo.

Intrare: amuș (groapă)
amuș (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: Scriban, DER, DOR, Ortografic, DLRLC, DLRM, DOOM 2, DEX '96, DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amuș amușul
plural amușe amușele
genitiv-dativ singular amuș amușului
plural amușe amușelor
vocativ singular
plural
amuș (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DEX '75
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amuș amușul
plural amușuri amușurile
genitiv-dativ singular amuș amușului
plural amușuri amușurilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: MDA
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amușă amușa
plural amușe amușele
genitiv-dativ singular amușe amușei
plural amușe amușelor
vocativ singular
plural
Intrare: amuși (1 amuș)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amuși amușire amușit amușind singular plural
amușă amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amuș (să) amuș amușeam amușii amușisem
a II-a (tu) amuși (să) amuși amușeai amușiși amușiseși
a III-a (el, ea) amușă (să) amușe amușea amuși amușise
plural I (noi) amușim (să) amușim amușeam amușirăm amușiserăm, amușisem*
a II-a (voi) amușiți (să) amușiți amușeați amușirăți amușiserăți, amușiseți*
a III-a (ei, ele) amușă (să) amușe amușeau amuși amușiseră
Intrare: acum
acum adverb
Surse flexiune: DOR
acu (adverb)
acuma adverb
Surse flexiune: DOR
amuș (adv.) adverb
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

amuș (groapă) amușă

  • 1. regional Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • diferențiere Groapă (sau cadă îngropată) în pământ în care se face amușul.
      surse: MDA2
  • 2. Banat Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul.
    surse: MDA2

etimologie: