2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

amputáre sf [At: DA / Pl: ~tări / E: amputa] (Med) 1-2 Amputație (1-2).

AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de a amputa; amputație. – V. amputa.

AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de a amputa; amputație. – V. amputa.

AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de a amputa; operație chirurgicală constînd în tăierea unui membru bolnav al corpului.

AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de a amputa.

amputáre s. f., g.-d. art. amputắrii; pl. amputắri

amputáre s. f., g.-d. art. amputării; pl. amputări

AMPUTÁRE s. (MED.) amputație, tăiere. (~ brațului.)

AMPUTÁRE s.f. Acțiunea de a amputa; amputație. [< amputa].

amputare f. operațiune chirurgicală prin care se taie din corp o porțiune sau totalitatea unui organ.

amputá [At: DA / Pzi: -tez / E: fr amputer] (Med) 1-2 vtr A tăia pe cale chirurgicală (sau a pierde accidental) un membru al corpului sau o parte din el, un organ. 3 vt (Fig) A scurta.

AMPUTÁ, amputez, vb. I. Tranz. A tăia pe cale chirurgicală (sau a pierde accidental) un membru al corpului sau un segment de membru. ♦ Fig. A elimina o parte dintr-o operă, dintr-un discurs etc. – Din fr. amputer, lat. amputare.

AMPUTÁ, amputez, vb. I. Tranz. A tăia pe cale chirurgicală (sau a pierde accidental) un membru al corpului sau un segment de membru. ♦ Fig. A elimina o parte dintr-o operă, dintr-un discurs etc. – Din fr. amputer, lat. amputare.

AMPUTÁ, amputez, vb. I. Tranz. A tăia, a reteza pe cale chirurgicală un membru al corpului. (Refl. pas.) I s-a amputat piciorul drept. SAHIA, N. 35.

AMPUTÁ, amputez, vb. I. Tranz. A tăia, a reteza pe cale chirurgicală un membru al corpului. – Fr. amputer (lat. lit. amputare).

amputá (a ~) vb., ind. prez. 3 amputeáză

amputá vb., ind. prez. 1 sg. amputéz, 3 sg. și pl. amputeáză

AMPUTÁ vb. (MED.) a tăia. (I-a ~ un picior.)

AMPUTÁ vb. I tr. A reteza, a tăia pe cale chirurgicală un membru al corpului. ♦ (Fig.) A ciopârți, a scurta, a tăia. [< fr. amputer, cf. lat. amputare – a tăia].

AMPUTÁ vb. tr. 1. a tăia chirurgical un membru al corpului. 2. (fig.) a ciopârți, a tăia; a diminua. (< fr. amputer, lat. amputare)

Intrare: amputa
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amputa amputare amputat amputând singular plural
amputea amputați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amputez (să) amputez amputam amputai amputasem
a II-a (tu) amputezi (să) amputezi amputai amputași amputaseși
a III-a (el, ea) amputea (să) amputeze amputa ampută amputase
plural I (noi) amputăm (să) amputăm amputam amputarăm amputaserăm, amputasem*
a II-a (voi) amputați (să) amputați amputați amputarăți amputaserăți, amputaseți*
a III-a (ei, ele) amputea (să) amputeze amputau amputa amputaseră
Intrare: amputare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amputare amputarea
plural amputări amputările
genitiv-dativ singular amputări amputării
plural amputări amputărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)