amputație sf [At: DA / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr amputațion] 1 Tăiere pe cale chirurgicală (sau pierdere accidentală) a unui membru al corpului, a unui organ Si: amputare (1), amputat¹ (1). 2 (Fig) Tăiere dintr-un lucru oarecare Si: amputare, amputat¹ (2). corectat(ă)

AMPUTAȚIE, amputații, s. f. Amputare. – Pronunțat: -ți-e.

AMPUTAȚIE, amputații, s. f. Amputare. – Fr. amputation (lat. lit. amputatio, -onis).

AMPUTAȚIE s.f. Amputare. [Gen. -iei, var. amputațiune s.f. / cf. fr. amputation, lat. amputatio].

AMPUTAȚIE s. f. amputare. (< fr. amputation, lat. amputatio)

amputațiune sf vz amputație

*AMPUTAȚIUNE, *AMPUTAȚIE sf. 🩺 = AMPUTARE [fr. < lat.].

AMPUTAȚIUNE s.f. v. amputație.

*amputațiúne f. (lat. amputátio, -ónis). Chir. Acțiunea de a amputa, retezare. – Și -áție și -áre. V. absciziune.

amputație (desp. -ți-e) s. f., art. amputația (desp. -ți-a), g.-d. art. amputației; pl. amputații, art. amputațiile (desp. -ți-i-)

amputație (-ți-e) s. f., art. amputația (-ți-a), g.-d. art. amputației; pl. amputații, art. amputațiile (-ți-i-)

amputație s. f. (sil. -ți-e), art. amputația (sil. -ți-a), g.-d. art. amputației; pl. amputații, art. amputațiile (sil. -ți-i-)

AMPUTAȚIE s. v. amputare.