amplificare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 158 / Pl: ~cări / E: amplifica] 1 Dezvoltare. 2 Exagerare, prin adăugare de detalii sau amănunte (inventate) Si: amplificat¹ (2). 3 (Ret) Figură de stil constând din repetarea aceleiași idei, în forme variate. 4 (Fiz) Creștere a valorilor energiei (electrice, optice etc), obținută printr-un amplificator Si: amplificație.

*AMPLIFICARE sf. 1 Faptul de a amplifica ¶ 2 Adaus.

AMPLIFICARE, amplificări, s. f. Acțiunea de a amplifica. 1. Lărgire, dezvoltare, mărire. ◊ Amplificare retorică = dezvoltarea ideilor sau argumentelor într-un discurs, constituind o calitate, cînd cuprinsul ei e interesant și plăcut, sau un defect, atunci cînd nu conține nimic nou. 2. Creștere sau întărire a valorilor electrice, acustice sau optice (obținută cu ajutorul unui amplificator). Amplificare radiofonică.

AMPLIFICARE, amplificări, s. f. Acțiunea de a (se) amplifica; lărgire, dezvoltare, mărire; intensificare.

AMPLIFICARE s.f. Acțiunea de a amplifica și rezultatul ei; mărire, dezvoltare, lărgire; amplificație. [< amplifica].

AMPLIFICARE s. f. 1. acțiunea de a amplifica; amplificație. 2. înlănțuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat și viu imaginea. (< amplifica)

amplificare f. desvoltarea unui subiect literar.

AMPLIFICA, amplific, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta amploare, a (se) mări, a (se) lărgi, a (se) dezvolta (din punct de vedere cantitativ, intensiv etc.). – Din lat. amplificare, fr. amplifier.

amplifica vtr(a) [At: MAIORESCU, CR. II, 352 / Pzi: amplific / E: lat amplificare] 1 A dezvolta. 2 (Fig) A da proporții, exagerând prin adăugare de detalii sau amănunte (inventate). 3 (Fiz) A crește mărimea unor valori electrice, optice etc. 4 (Opt) A mări o imagine.

*AMPLIFICA (-fic) vb. tr. A adăuga la cuprinsul, la înțelesul, etc. unui lucru, a desvolta: [lat.].

*AMPLIFICAT I. adj. 1 p. AMPLIFICA ¶¶ contr. NEAMPLIFICAT ¶ 2 📖 Propozițiune ~ă, propozițiune desvoltată, cu mai mulți termeni decît una simplă sau decît alta din care a fost prefăcută. II. adv. În chip desvoltat, pe larg.

*AMPLIFICAȚIUNE, *AMPLIFICAȚIE = AMPLIFICARE [fr.].

AMPLIFICA, amplific, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta amploare, a (se) mări, a (se) lărgi, a (se) dezvolta (din punct de vedere cantitativ, intensiv etc.) – Din lat. amplificare, fr. amplifier.

AMPLIFICA, amplific, vb. I. Tranz. 1. A lărgi, a dezvolta, a mări; a da amploare. (Refl.) Colonelul își mai aprinse o țigară și sorbi încă un păhărel de coniac după multe altele. I se amplificau gesturile, îi sporea vocea răgușită. SADOVEANU, M. C. 92. 2. A intensifica, a mări valori electrice, acustice sau optice. A amplifica un curent electric.

AMPLIFICA, amplific, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lărgi, a (se) dezvolta, a (se) mări; a da sau a căpăta amploare; a (se) intensifica. 2. Tranz. A mări valorile instantanee ale unei mărimi fizice oscilatorii. – Fr. amplifier (lat. lit. amplificare).

AMPLIFICA vb. I 1. tr., refl. A (se) mări, a (se) dezvolta; a (se) lărgi, a da sau a căpăta amploare. ♦ A forma o fracție de aceeași valoare cu fracția dată prin înmulțirea numărătorului și a numitorului cu același număr. 2. tr. A intensifica, a mări (valori electrice, acustice, optice). [P.i. amplific, 3, 6 -că.] /< lat. amplificare – a mări, cf. it. amplificare, fr. amplifier.

AMPLIFICA vb. I. tr., refl. 1. a (se) mări, a (se) dezvolta; a (se) intensifica. 2. (mat.) a forma o fracție de aceeași valoare cu fracția dată prin înmulțirea numărătorului și a numitorului cu același număr. II. tr. a intensifica, a mări (valori electrice, acustice, optice). (< lat. amplificare, fr. amplifier)

A AMPLIFICA amplific tranz. 1) A face să se amplifice. 2) (valori electrice, acustice, optice) A spori în intensitate; a intensifica; a înteți; a mări. [Sil. am-pli-] /<lat. amplificare, fr. amplifier

A SE AMPLIFICA se amplifică intranz. (despre procese, fenomene) A deveni mai puternic; a crește în intensitate; a se intensifica; a înteți; a se mări. /<lat. amplificare, fr. amplifier

amplificà v. a întinde, a desvolta un subiect.

*amplífic, a -á v. tr. (lat. ampli-fico, -ficáre d. amplus, amplu, și facere, a face. V. simplific). Măresc, dezvolt: a amplifica o carte.

*amplificațiúne f. (lat. amplificátio, -ónis). Acțiunea de a amplifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

amplificare s. f., g.-d. art. amplificării; pl. amplificări

amplificare s. f., g.-d. art. amplificării; pl. amplificări

amplificare s. f., g.-d. art. amplificării; pl. amplificări

amplifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amplific, 2 sg. amplifici, 3 amplifică; conj. prez. 1 sg. să amplific, 3 să amplifice

amplifica (a ~) vb., ind. prez. 3 amplifică

amplifica vb., ind. prez. 1 sg. amplific, 3 sg. și pl. amplifică

amplifica (ind. prez. 3 sg. amplifică)

amplific.

AMPLIFICARE s. 1. amplificație, intensificare, întărire, mărire, potențare. (~ unei mărimi fizice.) 2. v. extindere.

AMPLIFICARE s. 1. intensificare, întărire, mărire, potențare. (~ unei mărimi fizice.) 2. creștere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire, mărire. (~ schimburilor comerciale.)

Amplificare ≠ diminuare, reducere

AMPLIFICA vb. 1. v. intensifica. 2. a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări, a (se) potența. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 3. v. adânci.

AMPLIFICA vb. 1. a se accentua, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.) 2. a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări, a (se) potența. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 3. a (se) adînci, a (se) agrava, a crește, a (se) intensifica, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile s-au ~.)

A amplifica ≠ a diminua, a reduce

amplificare (fr. amplification „mărire a volumului”), figură descriptivă care constă în repetarea multiformă a aceleiași idei (I): „aderat ianitor carceris, cornifex pretoris, mors terrorque sociorum et civium Romanorum, lictor Sextius” (era de față portarul carcerei, călăul pretorului, moartea și groaza aliaților și cetățenilor romani, lictorul Sextius) ( → Q., vol. II, p. 344). Ceea ce constituie esența acestei figuri sunt două trăsături specifice: a) evocă un singur obiect (personaj, lucru, eveniment), exprimându-l repetat prin mai multe imagini sau denumiri sinonimice; v. mai sus figura lictorului Sextius; și b) imaginile (denumirile) se înlănțuie gradat; v. mai sus: „portar” – „călău” – „moartea și groaza romanilor”. Sin. congeries, sinatrism, merism, diereză.