23 de definiții pentru amorez amoreză (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

amoréz, ~ (rar) ~ ă smf [At: GORJAN, H. IV, 179 / Pl: -i, -e / V: (înv) amu-, -reaz, -rează / E: fr amoureuse, refăcut după feminin amore(a)ză] 1 (În teatru; îe) Prim ~ Actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. 2 (Pop; im) Iubit.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Înv.) Adorator, îndrăgostit, iubit2 (2). ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Fam.) Adorator, îndrăgostit, iubit2 (2). ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Astăzi rar) Adorator, îndrăgostit. Vorbeau despre el, spunînd nu drăguțul, nu amorezul, ci logodnicul domnișoarei Vasilica. PAS, Z. I 309. Plopii, umbre solitare... Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră. TOPÎRCEANU, S. A. 30. Pe-acea mare înălțime singuri doi tineri scăpară, Gingașa fată Selmina ș-amorezul său iubit. NEGRUZZI, S. II 7. ♦ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tînărului îndrăgostit.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Astăzi rar, adesea peior.) Adorator, îndrăgostit. ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.

amoréz (înv.) s. m., pl. amorézi

amoréz s. m., pl. amorézi

AMORÉZ s. v. amant, concubin, iubit, prieten.

AMORÉZ s.m. și f. Iubit, drăguț, ibovnic. ♦ (Adesea peior.) Adorator, îndrăgostit. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru. [După fr. amoureux].

AMORÉZ, -Ă s. m. f. iubit(ă). ◊ (fam.) adorator, îndrăgostit. ♦ prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru. (după fr. amoureux)

AMORÉZ ~i m. fam. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de sex opus. ◊ Prim ~ actor care joacă pe scenă rolul unui tânăr îndrăgostit. /Din amoreză

*amoréz, -eáză s., pl. ejĭ, eze (după fr. amoureaux, fem. -euse, amant, -ántă). Sec. 19. Azĭ vulg. Amant, amantă.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (învechit) Iubită. Edvin sprijinea în brațe p-a lui scumpă amoreză. NEGRUZZI, S. II 10.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită. – După fr. amoureuse.

amoréză (înv.) s. f., g.-d. art. amorézei; pl. amoréze

amoréză s. f., g.-d. art. amorézei; pl. amoréze

AMORÉZĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.

Intrare: amorez
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amorez amorezul
plural amorezi amorezii
genitiv-dativ singular amorez amorezului
plural amorezi amorezilor
vocativ singular amorezule, amoreze
plural amorezilor
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amore amoreza
plural amoreze amorezele
genitiv-dativ singular amoreze amorezei
plural amoreze amorezelor
vocativ singular amoreză, amorezo
plural amorezelor