2 intrări

amnistia

  • 1. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban
    • 1.1. A ierta, a trece cu vederea.
      surse: DN figurat

etimologie:

  • limba franceză amnistier
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM MDA2 DN

amnistiere

  • 1. Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN

etimologie:

  • vezi amnistia
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN

amnistiat

  • 1. (Persoană) căreia i se aplică prevederile amnistiei.
    surse: MDA2 Scriban
  • 2. (Persoană) care a fost ștearsă din amintire.
    surse: MDA2 învechit regional

etimologie:

  • vezi amnistia
    surse: MDA2

amnistie

  • 1. Act al puterii de stat prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se înlătură răspunderea penală și se suspendă pedeapsa; iertare obștească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban

etimologie:

  • limba franceză amnistie
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM MDA2 DN
  • Cf. limba italiană amnistia
    surse: DN
    • (provine) din limba latină limba greacă amnestia – uitare
      surse: DN
  • Amnestie
    surse: NODEX
Intrare: amnistia
amnistia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amnistia amnistiere amnistiat amnistiind singular plural
amnistia amnistiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amnistiez (să) amnistiez amnistiam amnistiai amnistiasem
a II-a (tu) amnistiezi (să) amnistiezi amnistiai amnistiași amnistiaseși
a III-a (el, ea) amnistia (să) amnistieze amnistia amnistie amnistiase
plural I (noi) amnistiem (să) amnistiem amnistiam amnistiarăm amnistiaserăm, amnistiasem*
a II-a (voi) amnistiați (să) amnistiați amnistiați amnistiarăți amnistiaserăți, amnistiaseți*
a III-a (ei, ele) amnistia (să) amnistieze amnistiau amnistia amnistiaseră
amnistiere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnistiere amnistierea
plural amnistieri amnistierile
genitiv-dativ singular amnistieri amnistierii
plural amnistieri amnistierilor
vocativ singular
plural
amnistiat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnistiat amnistiatul amnistia amnistiata
plural amnistiați amnistiații amnistiate amnistiatele
genitiv-dativ singular amnistiat amnistiatului amnistiate amnistiatei
plural amnistiați amnistiaților amnistiate amnistiatelor
vocativ singular
plural
amnestiat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnestiat amnestiatul amnestia amnestiata
plural amnestiați amnestiații amnestiate amnestiatele
genitiv-dativ singular amnestiat amnestiatului amnestiate amnestiatei
plural amnestiați amnestiaților amnestiate amnestiatelor
vocativ singular
plural
amnestia
verb (VT211) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amnestia amnestiere amnestiat amnestiind singular plural
amnestia amnestiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amnestiez (să) amnestiez amnestiam amnestiai amnestiasem
a II-a (tu) amnestiezi (să) amnestiezi amnestiai amnestiași amnestiaseși
a III-a (el, ea) amnestia (să) amnestieze amnestia amnestie amnestiase
plural I (noi) amnestiem (să) amnestiem amnestiam amnestiarăm amnestiaserăm, amnestiasem*
a II-a (voi) amnestiați (să) amnestiați amnestiați amnestiarăți amnestiaserăți, amnestiaseți*
a III-a (ei, ele) amnestia (să) amnestieze amnestiau amnestia amnestiaseră
amnestiere
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnestiere amnestierea
plural amnestieri amnestierile
genitiv-dativ singular amnestieri amnestierii
plural amnestieri amnestierilor
vocativ singular
plural
amnistiare
substantiv feminin (F115) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnistiare amnistiarea
plural amnistieri amnistierile
genitiv-dativ singular amnistieri amnistierii
plural amnistieri amnistierilor
vocativ singular
plural
Intrare: amnistie
amnistie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnistie amnistia
plural amnistii amnistiile
genitiv-dativ singular amnistii amnistiei
plural amnistii amnistiilor
vocativ singular
plural
amnestie
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnestie amnestia
plural amnestii amnestiile
genitiv-dativ singular amnestii amnestiei
plural amnestii amnestiilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

37 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoatere de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoaterea de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat. – Fr. amnistie (< gr.).

amnistíe s. f., art. amnistía, g.-d. art. amnistíei; pl. amnistíi, art. amnistíile

amnistíe s. f., art. amnistía, g.-d. art. amnistíei; pl. amnistíi, art. amnistíile

amnistíe sf [At: ȘINCAI, HR. III, 22 / Pl: -ii / E: fr amnistie] (Jur) Act al puterii suverane, cu caracter colectiv, prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se suspendă pedeapsa Și: (pop) iertare obștească.

AMNISTÍE s.f. Măsură legislativă care desființează caracterul delictuos al unei infracțiuni, anulând incriminarea și pedeapsa. [Gen. -iei. / < fr. amnistie, cf. it. amnistia < lat., gr. amnestia – uitare].

AMNISTÍE s. f. act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală a unei infracțiuni. (< fr. amnistie, gr. amnestia, uitare)

AMNISTÍE ~i f. Act al puterii de stat care anulează răspunderea penală pentru o infracțiune. ~ generală. [G.-D. amnistiei] /<fr. amnistie, germ. Amnestie

amnistie f. iertare colectivă acordată de un suveran (pentru crime politice).

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIERE, amnistieri, s. f. Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei. [Pr.: -tí-e-] – V. amnistia.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÉRE, amnistieri, s. f. Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei. [Pr.: -ti-e-] – V. amnistia.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. – Pronunțat: -ti-a.

AMNISTIÉRE, amnistieri, s. f. Acțiunea de a amnistia. – Pronunțat: -ti-e-.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.

AMNISTIÉRE, amnistieri, s. f. Acțiunea de a amnistia. [Pr.: -ti-e-]

amnistiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 3 amnistiáză, 1 pl. amnistiém (-ti-em); conj. prez. 3 să amnistiéze; ger. amnistiínd (-ti-ind)

amnistiére (-ti-e-) s. f., g.-d. art. amnistiérii; pl. amnistiéri

amnistiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnistiéz, 3 sg. și pl. amnistiáză, 1 pl. amnistiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. amnistiéze; ger. amnistiínd (sil. -ti-ind)

amnistiére s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. amnistiérii; pl. amnistiéri

amnestiá v vz amnistia

amnestíe sf vz amnistie

amnistiá vtr [At: DA / P: -ti-a / Pzi: -iez / V: -nes- / E: fr amnistier] A acorda amnistie.

amnistiáre sf vz amnistiere

amnistiát, ~ă smf a [At: DA / P: -ti-a / Pl: -ați, -e / V: -nes- / E: amnistia] 1-2 (Persoană) căreia i se aplică prevederile amnistiei. 3-4 (Îvr) (Persoană) care a fost ștearsă din amintire.

amnistiére sf [At: DA ms / Pl: -ri / V: -iare / E: amnistia] Acordare a amnistiei.

AMNISTIÁ vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].

AMNISTIÉRE s.f. Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei. [< amnistia].

AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)

A AMNISTIÁ ~éz tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier

*amnestiát și amnistiát, -ă adj. Căruĭa i s' a acordat amnistie.

*amnestíe și amnistíe f. (vgr. amnestia; fr. amnistie, după ngr.). Ĭertare acordată în comun de șefu statuluĭ: a acorda amnistie unor dezertorĭ. V. grațiez.

*amnestiéz și amnistiéz, v. tr. (d. amnestie și amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia niște dezertorĭ.