amnistíe sf [At: ȘINCAI, HR. III, 22 / Pl: ~ii / E: fr amnistie] (Jur) Act al puterii suverane, cu caracter colectiv, prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se suspendă pedeapsa Si: (pop) iertare obștească.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoatere de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoaterea de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat. – Fr. amnistie (< gr.).

amnistíe s. f., art. amnistía, g.-d. art. amnistíei; pl. amnistíi, art. amnistíile

amnistíe s. f., art. amnistía, g.-d. art. amnistíei; pl. amnistíi, art. amnistíile

AMNISTÍE s.f. Măsură legislativă care desființează caracterul delictuos al unei infracțiuni, anulând incriminarea și pedeapsa. [Gen. -iei. / < fr. amnistie, cf. it. amnistia < lat., gr. amnestia – uitare].

AMNISTÍE s. f. act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală a unei infracțiuni. (< fr. amnistie, gr. amnestia, uitare)

AMNISTÍE ~i f. Act al puterii de stat care anulează răspunderea penală pentru o infracțiune. ~ generală. [G.-D. amnistiei] /<fr. amnistie, germ. Amnestie

amnistie f. iertare colectivă acordată de un suveran (pentru crime politice).

amnestiá v vz amnistia

amnestíe sf vz amnistie

amnistiá vtr [At: DA / P: ~ti-a / Pzi: ~iéz / V: -nes- / E: fr amnistier] A acorda amnistie.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. – Pronunțat: -ti-a.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.

amnistiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 3 amnistiáză, 1 pl. amnistiém (-ti-em); conj. prez. 3 să amnistiéze; ger. amnistiínd (-ti-ind)

amnistiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnistiéz, 3 sg. și pl. amnistiáză, 1 pl. amnistiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. amnistiéze; ger. amnistiínd (sil. -ti-ind)