2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

amnistíe sf [At: ȘINCAI, HR. III, 22 / Pl: ~ii / E: fr amnistie] (Jur) Act al puterii suverane, cu caracter colectiv, prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se suspendă pedeapsa Si: (pop) iertare obștească.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoatere de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoaterea de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat. – Fr. amnistie (< gr.).

AMNISTÍE s.f. Măsură legislativă care desființează caracterul delictuos al unei infracțiuni, anulând incriminarea și pedeapsa. [Gen. -iei. / < fr. amnistie, cf. it. amnistia < lat., gr. amnestia – uitare].

AMNISTÍE s. f. act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală a unei infracțiuni. (< fr. amnistie, gr. amnestia, uitare)

AMNISTÍE ~i f. Act al puterii de stat care anulează răspunderea penală pentru o infracțiune. ~ generală. [G.-D. amnistiei] /<fr. amnistie, germ. Amnestie

amnistie f. iertare colectivă acordată de un suveran (pentru crime politice).

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

amnestie sf vz amnistie

amnistia vtr [At: DA / P: ~ti-a / Pzi: ~iez / V: ~nes~ / E: fr amnistier] A acorda amnistie.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. – Pronunțat: -ti-a.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.

AMNISTIÁ vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p. i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].

AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)

A AMNISTIÁ ~éz tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier

*amnestíe și amnistíe f. (vgr. amnestia; fr. amnistie, după ngr.). Ĭertare acordată în comun de șefu statuluĭ: a acorda amnistie unor dezertorĭ. V. grațiez.

*amnestiéz și amnistiéz, v. tr. (d. amnestie și amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia niște dezertorĭ.

arată toate definițiile

Intrare: amnistie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amnistie
  • amnistia
plural
  • amnistii
  • amnistiile
genitiv-dativ singular
  • amnistii
  • amnistiei
plural
  • amnistii
  • amnistiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amnestie
  • amnestia
plural
  • amnestii
  • amnestiile
genitiv-dativ singular
  • amnestii
  • amnestiei
plural
  • amnestii
  • amnestiilor
vocativ singular
plural
Intrare: amnistia
  • silabație: -ti-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amnistia
  • amnistiere
  • amnistiat
  • amnistiatu‑
  • amnistiind
  • amnistiindu‑
singular plural
  • amnistia
  • amnistiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amnistiez
(să)
  • amnistiez
  • amnistiam
  • amnistiai
  • amnistiasem
a II-a (tu)
  • amnistiezi
(să)
  • amnistiezi
  • amnistiai
  • amnistiași
  • amnistiaseși
a III-a (el, ea)
  • amnistia
(să)
  • amnistieze
  • amnistia
  • amnistie
  • amnistiase
plural I (noi)
  • amnistiem
(să)
  • amnistiem
  • amnistiam
  • amnistiarăm
  • amnistiaserăm
  • amnistiasem
a II-a (voi)
  • amnistiați
(să)
  • amnistiați
  • amnistiați
  • amnistiarăți
  • amnistiaserăți
  • amnistiaseți
a III-a (ei, ele)
  • amnistia
(să)
  • amnistieze
  • amnistiau
  • amnistia
  • amnistiaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amnestia
  • amnestiere
  • amnestiat
  • amnestiatu‑
  • amnestiind
  • amnestiindu‑
singular plural
  • amnestia
  • amnestiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amnestiez
(să)
  • amnestiez
  • amnestiam
  • amnestiai
  • amnestiasem
a II-a (tu)
  • amnestiezi
(să)
  • amnestiezi
  • amnestiai
  • amnestiași
  • amnestiaseși
a III-a (el, ea)
  • amnestia
(să)
  • amnestieze
  • amnestia
  • amnestie
  • amnestiase
plural I (noi)
  • amnestiem
(să)
  • amnestiem
  • amnestiam
  • amnestiarăm
  • amnestiaserăm
  • amnestiasem
a II-a (voi)
  • amnestiați
(să)
  • amnestiați
  • amnestiați
  • amnestiarăți
  • amnestiaserăți
  • amnestiaseți
a III-a (ei, ele)
  • amnestia
(să)
  • amnestieze
  • amnestiau
  • amnestia
  • amnestiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amnistie amnestie

  • 1. Act al puterii de stat prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se înlătură răspunderea penală și se suspendă pedeapsa; iertare obștească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban

etimologie:

amnistia amnestia

  • 1. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban

etimologie: