2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amnistíe sf [At: ȘINCAI, HR. III, 22 / Pl: ~ii / E: fr amnistie] (Jur) Act al puterii suverane, cu caracter colectiv, prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se suspendă pedeapsa Si: (pop) iertare obștească.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoatere de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoaterea de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat. – Fr. amnistie (< gr.).

AMNISTÍE s.f. Măsură legislativă care desființează caracterul delictuos al unei infracțiuni, anulând incriminarea și pedeapsa. [Gen. -iei. / < fr. amnistie, cf. it. amnistia < lat., gr. amnestia – uitare].

AMNISTÍE s. f. act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală a unei infracțiuni. (< fr. amnistie, gr. amnestia, uitare)

AMNISTÍE ~i f. Act al puterii de stat care anulează răspunderea penală pentru o infracțiune. ~ generală. [G.-D. amnistiei] /<fr. amnistie, germ. Amnestie

amnistie f. iertare colectivă acordată de un suveran (pentru crime politice).

amnestíe sf vz amnistie

amnistia vtr [At: DA / P: ~ti-a / Pzi: ~iez / V: ~nes~ / E: fr amnistier] A acorda amnistie.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. – Pronunțat: -ti-a.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.

AMNISTIÁ vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].

AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)

A AMNISTIÁ ~éz tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier

*amnestíe și amnistíe f. (vgr. amnestia; fr. amnistie, după ngr.). Ĭertare acordată în comun de șefu statuluĭ: a acorda amnistie unor dezertorĭ. V. grațiez.

*amnestiéz și amnistiéz, v. tr. (d. amnestie și amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia niște dezertorĭ.

arată toate definițiile

Intrare: amnistie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amnistie
  • amnistia
plural
  • amnistii
  • amnistiile
genitiv-dativ singular
  • amnistii
  • amnistiei
plural
  • amnistii
  • amnistiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amnestie
  • amnestia
plural
  • amnestii
  • amnestiile
genitiv-dativ singular
  • amnestii
  • amnestiei
plural
  • amnestii
  • amnestiilor
vocativ singular
plural
Intrare: amnistia
  • silabație: -ti-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amnistia
  • amnistiere
  • amnistiat
  • amnistiatu‑
  • amnistiind
  • amnistiindu‑
singular plural
  • amnistia
  • amnistiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amnistiez
(să)
  • amnistiez
  • amnistiam
  • amnistiai
  • amnistiasem
a II-a (tu)
  • amnistiezi
(să)
  • amnistiezi
  • amnistiai
  • amnistiași
  • amnistiaseși
a III-a (el, ea)
  • amnistia
(să)
  • amnistieze
  • amnistia
  • amnistie
  • amnistiase
plural I (noi)
  • amnistiem
(să)
  • amnistiem
  • amnistiam
  • amnistiarăm
  • amnistiaserăm
  • amnistiasem
a II-a (voi)
  • amnistiați
(să)
  • amnistiați
  • amnistiați
  • amnistiarăți
  • amnistiaserăți
  • amnistiaseți
a III-a (ei, ele)
  • amnistia
(să)
  • amnistieze
  • amnistiau
  • amnistia
  • amnistiaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amnestia
  • amnestiere
  • amnestiat
  • amnestiatu‑
  • amnestiind
  • amnestiindu‑
singular plural
  • amnestia
  • amnestiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amnestiez
(să)
  • amnestiez
  • amnestiam
  • amnestiai
  • amnestiasem
a II-a (tu)
  • amnestiezi
(să)
  • amnestiezi
  • amnestiai
  • amnestiași
  • amnestiaseși
a III-a (el, ea)
  • amnestia
(să)
  • amnestieze
  • amnestia
  • amnestie
  • amnestiase
plural I (noi)
  • amnestiem
(să)
  • amnestiem
  • amnestiam
  • amnestiarăm
  • amnestiaserăm
  • amnestiasem
a II-a (voi)
  • amnestiați
(să)
  • amnestiați
  • amnestiați
  • amnestiarăți
  • amnestiaserăți
  • amnestiaseți
a III-a (ei, ele)
  • amnestia
(să)
  • amnestieze
  • amnestiau
  • amnestia
  • amnestiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amnistie amnestie

  • 1. Act al puterii de stat prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se înlătură răspunderea penală și se suspendă pedeapsa; iertare obștească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban

etimologie:

amnistia amnestia

  • 1. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban

etimologie: