amnistie sf [At: ȘINCAI, HR. III, 22 / Pl: ~ii / E: fr amnistie] (Jur) Act al puterii suverane, cu caracter colectiv, prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se suspendă pedeapsa Si: (pop) iertare obștească.

*AMNISTIE sf. ⏲ Iertare ce se dă de șeful Statului celor care au comis ceva ilegal: ea se acordă în masă, nu individual, la toți cari s’au făcut vinovați de o anumită faptă și redă acestora toate drepturile pe care le aveau înainte de a fi urmăriți [fr. < gr.].

AMNISTIE, amnistii, s. f. Scoatere de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat.

AMNISTIE, amnistii, s. f. Scoaterea de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat. – Fr. amnistie (< gr.).

AMNISTIE s.f. Măsură legislativă care desființează caracterul delictuos al unei infracțiuni, anulînd incriminarea și pedeapsa. [Gen. -iei. / < fr. amnistie, cf. it. amnistia < lat., gr. amnestia – uitare].

AMNISTIE s. f. act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală a unei infracțiuni. (< fr. amnistie, gr. amnestia, uitare)

AMNISTIE ~i f. Act al puterii de stat care anulează răspunderea penală pentru o infracțiune. ~ generală. [G.-D. amnistiei] /<fr. amnistie, germ. Amnestie

amnistie f. iertare colectivă acordată de un suveran (pentru crime politice).

amnestia v vz amnistia

amnestie sf vz amnistie

amnistia vtr [At: DA / P: ~ti-a / Pzi: ~iez / V: ~nes~ / E: fr amnistier] A acorda amnistie.

*AMNISTIA (-tiez) vb. tr. ⏲ A acorda amnistie [fr.].

AMNISTIA, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. – Pronunțat: -ti-a.

AMNISTIA, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.

AMNISTIA vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p. i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].

AMNISTIA vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)

A AMNISTIA ~ez tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier

amnistià v. a acorda o amnistie.

*amnestíe și amnistíe f. (vgr. amnestia; fr. amnistie, după ngr.). Ĭertare acordată în comun de șefu statuluĭ: a acorda amnistie unor dezertorĭ. V. grațiez.

*amnestiéz și amnistiéz, v. tr. (d. amnestie și amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia niște dezertorĭ.

amnistie s. f., art. amnistia, g.-d. art. amnistiei; pl. amnistii, art. amnistiile (desp. -ti-i-)

amnistie s. f., art. amnistia, g.-d. art. amnistiei; pl. amnistii, art. amnistiile

amnistie s. f., art. amnistia, g.-d. art. amnistiei; pl. amnistii, art. amnistiile

amnistie

amnistia (a ~) (desp. -ti-a) vb., ind. prez. 1 sg. amnistiez (desp. -ti-ez), 3 amnistiază, 1 pl. amnistiem; conj. prez. 1 sg. să amnistiez, 3 să amnistieze; ger. amnistiind (desp. -ti-ind)

amnistia (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 3 amnistiază, 1 pl. amnistiem (-ti-em); conj. prez. 3 să amnistieze; ger. amnistiind (-ti-ind)

amnistia vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnistiez, 3 sg. și pl. amnistiază, 1 pl. amnistiem (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. amnistieze; ger. amnistiind (sil. -ti-ind)

amnistia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. amnistiază, 1 pl. amnistiem, ger. amnistiind)