2 intrări

amnistiat

  • 1. (Persoană) căreia i se aplică prevederile amnistiei.
    surse: MDA2 Scriban
  • 2. (Persoană) care a fost ștearsă din amintire.
    surse: MDA2 învechit regional

etimologie:

  • vezi amnistia
    surse: MDA2

amnistia

  • 1. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban
    • 1.1. A ierta, a trece cu vederea.
      surse: DN figurat

etimologie:

Intrare: amnistiat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnistiat amnistiatul amnistia amnistiata
plural amnistiați amnistiații amnistiate amnistiatele
genitiv-dativ singular amnistiat amnistiatului amnistiate amnistiatei
plural amnistiați amnistiaților amnistiate amnistiatelor
vocativ singular
plural
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnestiat amnestiatul amnestia amnestiata
plural amnestiați amnestiații amnestiate amnestiatele
genitiv-dativ singular amnestiat amnestiatului amnestiate amnestiatei
plural amnestiați amnestiaților amnestiate amnestiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: amnistia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amnistia amnistiere amnistiat amnistiind singular plural
amnistia amnistiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amnistiez (să) amnistiez amnistiam amnistiai amnistiasem
a II-a (tu) amnistiezi (să) amnistiezi amnistiai amnistiași amnistiaseși
a III-a (el, ea) amnistia (să) amnistieze amnistia amnistie amnistiase
plural I (noi) amnistiem (să) amnistiem amnistiam amnistiarăm amnistiaserăm, amnistiasem*
a II-a (voi) amnistiați (să) amnistiați amnistiați amnistiarăți amnistiaserăți, amnistiaseți*
a III-a (ei, ele) amnistia (să) amnistieze amnistiau amnistia amnistiaseră
verb (VT211) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amnestia amnestiere amnestiat amnestiind singular plural
amnestia amnestiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amnestiez (să) amnestiez amnestiam amnestiai amnestiasem
a II-a (tu) amnestiezi (să) amnestiezi amnestiai amnestiași amnestiaseși
a III-a (el, ea) amnestia (să) amnestieze amnestia amnestie amnestiase
plural I (noi) amnestiem (să) amnestiem amnestiam amnestiarăm amnestiaserăm, amnestiasem*
a II-a (voi) amnestiați (să) amnestiați amnestiați amnestiarăți amnestiaserăți, amnestiaseți*
a III-a (ei, ele) amnestia (să) amnestieze amnestiau amnestia amnestiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

15 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

amnistiát, ~ă smf a [At: DA / P: -ti-a / Pl: ~ați, -e / V: -nes- / E: amnistia] 1-2 (Persoană) căreia i se aplică prevederile amnistiei. 3-4 (Îvr) (Persoană) care a fost ștearsă din amintire.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. – Pronunțat: -ti-a.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.

amnistiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 3 amnistiáză, 1 pl. amnistiém (-ti-em); conj. prez. 3 să amnistiéze; ger. amnistiínd (-ti-ind)

amnistiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnistiéz, 3 sg. și pl. amnistiáză, 1 pl. amnistiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. amnistiéze; ger. amnistiínd (sil. -ti-ind)

amnestiá v vz amnistia

amnistiá vtr [At: DA / P: -ti-a / Pzi: -iéz / V: -nes- / E: fr amnistier] A acorda amnistie.

AMNISTIÁ vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].

AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)

A AMNISTIÁ ~éz tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier

*amnestiát și amnistiát, -ă adj. Căruĭa i s' a acordat amnistie.

*amnestiéz și amnistiéz, v. tr. (d. amnestie și amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia niște dezertorĭ.