2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

amnistiá vtr [At: DA / P: -ti-a / Pzi: -iéz / V: -nes- / E: fr amnistier] A acorda amnistie.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. – Pronunțat: -ti-a.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.

amnistiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 3 amnistiáză, 1 pl. amnistiém (-ti-em); conj. prez. 3 să amnistiéze; ger. amnistiínd (-ti-ind)

amnistiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnistiéz, 3 sg. și pl. amnistiáză, 1 pl. amnistiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. amnistiéze; ger. amnistiínd (sil. -ti-ind)

AMNISTIÁ vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].

AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)

A AMNISTIÁ ~éz tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier

amnestiá v vz amnistia

amnestíe sf vz amnistie

amnistíe sf [At: ȘINCAI, HR. III, 22 / Pl: ~ii / E: fr amnistie] (Jur) Act al puterii suverane, cu caracter colectiv, prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se suspendă pedeapsa Si: (pop) iertare obștească.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoatere de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat.

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoaterea de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat. – Fr. amnistie (< gr.).

amnistíe s. f., art. amnistía, g.-d. art. amnistíei; pl. amnistíi, art. amnistíile

amnistíe s. f., art. amnistía, g.-d. art. amnistíei; pl. amnistíi, art. amnistíile

Intrare: amnistia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amnistia amnistiere amnistiat amnistiind singular plural
amnistia amnistiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amnistiez (să) amnistiez amnistiam amnistiai amnistiasem
a II-a (tu) amnistiezi (să) amnistiezi amnistiai amnistiași amnistiaseși
a III-a (el, ea) amnistia (să) amnistieze amnistia amnistie amnistiase
plural I (noi) amnistiem (să) amnistiem amnistiam amnistiarăm amnistiaserăm, amnistiasem*
a II-a (voi) amnistiați (să) amnistiați amnistiați amnistiarăți amnistiaserăți, amnistiaseți*
a III-a (ei, ele) amnistia (să) amnistieze amnistiau amnistia amnistiaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amnestia amnestiere amnestiat amnestiind singular plural
amnestia amnestiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amnestiez (să) amnestiez amnestiam amnestiai amnestiasem
a II-a (tu) amnestiezi (să) amnestiezi amnestiai amnestiași amnestiaseși
a III-a (el, ea) amnestia (să) amnestieze amnestia amnestie amnestiase
plural I (noi) amnestiem (să) amnestiem amnestiam amnestiarăm amnestiaserăm, amnestiasem*
a II-a (voi) amnestiați (să) amnestiați amnestiați amnestiarăți amnestiaserăți, amnestiaseți*
a III-a (ei, ele) amnestia (să) amnestieze amnestiau amnestia amnestiaseră
Intrare: amnistie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnistie amnistia
plural amnistii amnistiile
genitiv-dativ singular amnistii amnistiei
plural amnistii amnistiilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnestie amnestia
plural amnestii amnestiile
genitiv-dativ singular amnestii amnestiei
plural amnestii amnestiilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

amnistia amnestia

  • 1. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban
    • 1.1. figurat A ierta, a trece cu vederea.
      surse: DN

etimologie:

amnistie amnestie

  • 1. Act al puterii de stat prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se înlătură răspunderea penală și se suspendă pedeapsa; iertare obștească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban

etimologie: