3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*amnestiát și amnistiát, -ă adj. Căruĭa i s’a acordat amnistie.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

amnistia vtr [At: DA / P: ~ti-a / Pzi: ~iez / V: ~nes~ / E: fr amnistier] A acorda amnistie.

amnistiat, ~ă smf, a [At: DA / P: ~ti-a / Pl: ~ați, ~e / V: ~nes~ / E: amnistia] 1-2 (Persoană) căreia i se aplică prevederile amnistiei. 3-4 (Îvr) (Persoană) care a fost ștearsă din amintire.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. – Pronunțat: -ti-a.

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.

AMNISTIÁ vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p. i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].

AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)

A AMNISTIÁ ~éz tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier

*amnestiéz și amnistiéz, v. tr. (d. amnestie și amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia niște dezertorĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amnistiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 3 amnistiáză, 1 pl. amnistiém (-ti-em); conj. prez. 3 să amnistiéze; ger. amnistiínd (-ti-ind)

amnistiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnistiéz, 3 sg. și pl. amnistiáză, 1 pl. amnistiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. amnistiéze; ger. amnistiínd (sil. -ti-ind)

amnistia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. amnistiază, 1 pl. amnistiem, ger. amnistiind)

Intrare: amnistia
  • silabație: -ti-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amnistia
  • amnistiere
  • amnistiat
  • amnistiatu‑
  • amnistiind
  • amnistiindu‑
singular plural
  • amnistia
  • amnistiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amnistiez
(să)
  • amnistiez
  • amnistiam
  • amnistiai
  • amnistiasem
a II-a (tu)
  • amnistiezi
(să)
  • amnistiezi
  • amnistiai
  • amnistiași
  • amnistiaseși
a III-a (el, ea)
  • amnistia
(să)
  • amnistieze
  • amnistia
  • amnistie
  • amnistiase
plural I (noi)
  • amnistiem
(să)
  • amnistiem
  • amnistiam
  • amnistiarăm
  • amnistiaserăm
  • amnistiasem
a II-a (voi)
  • amnistiați
(să)
  • amnistiați
  • amnistiați
  • amnistiarăți
  • amnistiaserăți
  • amnistiaseți
a III-a (ei, ele)
  • amnistia
(să)
  • amnistieze
  • amnistiau
  • amnistia
  • amnistiaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amnestia
  • amnestiere
  • amnestiat
  • amnestiatu‑
  • amnestiind
  • amnestiindu‑
singular plural
  • amnestia
  • amnestiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amnestiez
(să)
  • amnestiez
  • amnestiam
  • amnestiai
  • amnestiasem
a II-a (tu)
  • amnestiezi
(să)
  • amnestiezi
  • amnestiai
  • amnestiași
  • amnestiaseși
a III-a (el, ea)
  • amnestia
(să)
  • amnestieze
  • amnestia
  • amnestie
  • amnestiase
plural I (noi)
  • amnestiem
(să)
  • amnestiem
  • amnestiam
  • amnestiarăm
  • amnestiaserăm
  • amnestiasem
a II-a (voi)
  • amnestiați
(să)
  • amnestiați
  • amnestiați
  • amnestiarăți
  • amnestiaserăți
  • amnestiaseți
a III-a (ei, ele)
  • amnestia
(să)
  • amnestieze
  • amnestiau
  • amnestia
  • amnestiaseră
Intrare: amnistiat (adj.)
amnistiat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ti-at
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amnistiat
  • amnistiatul
  • amnistiatu‑
  • amnistia
  • amnistiata
plural
  • amnistiați
  • amnistiații
  • amnistiate
  • amnistiatele
genitiv-dativ singular
  • amnistiat
  • amnistiatului
  • amnistiate
  • amnistiatei
plural
  • amnistiați
  • amnistiaților
  • amnistiate
  • amnistiatelor
vocativ singular
plural
amnestiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amnestiat
  • amnestiatul
  • amnestiatu‑
  • amnestia
  • amnestiata
plural
  • amnestiați
  • amnestiații
  • amnestiate
  • amnestiatele
genitiv-dativ singular
  • amnestiat
  • amnestiatului
  • amnestiate
  • amnestiatei
plural
  • amnestiați
  • amnestiaților
  • amnestiate
  • amnestiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: amnistiat (s.m.)
amnistiat2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -ti-at
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amnistiat
  • amnistiatul
  • amnistiatu‑
plural
  • amnistiați
  • amnistiații
genitiv-dativ singular
  • amnistiat
  • amnistiatului
plural
  • amnistiați
  • amnistiaților
vocativ singular
plural
amnestiat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amnestiat
  • amnestiatul
  • amnestiatu‑
plural
  • amnestiați
  • amnestiații
genitiv-dativ singular
  • amnestiat
  • amnestiatului
plural
  • amnestiați
  • amnestiaților
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amnistia amnestia

  • 1. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban

etimologie:

amnistiat, -ă amnistiat (2) amnistiată amnestiat (2) amnestiată

  • 1. (Persoană) căreia i se aplică prevederile amnistiei.
    surse: MDA2 Scriban
  • 2. învechit regional (Persoană) care a fost ștearsă din amintire.
    surse: MDA2

etimologie:

  • vezi amnistia
    surse: MDA2