2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.

amintíre1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pl: ~tiri / E: aminti] 1 Revenire în mintea cuiva a unui fapt, a unui lucru din trecut. 2 (Îlav) În ~ a cuiva (sau a ceva) Ca semn că cineva (sau ceva) nu a fost dat uitării. 3 Imagine păstrată în memorie. 4 Obiect (dăruit) care amintește de cineva (sau de ceva) Si: suvenir. 5 (Lpl) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață.

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de A(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a (- ș i) aminti. 1. Reproducere în minte a ceva întipărit în memorie; aducere-aminte. M-aș fi bucurat mai mult dacă nu mi-ar fi fost ochii în lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU, N. F. 82. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării; în memoria..., spre aducere aminte. Cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. 2. Pomenire, menționare. Locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. CREANGĂ, A. 7. II. 1. Ceea ce se ține minte, lucru amintit, imagine păstrată în memorie. O amintire, ca un reflex din altă viață, se conturează înainte-mi cu forme... de vis. SADOVEANU, N. F. 25. Însăși amintirea-i cu-ncetul se pierduse. MACEDONSKI, O. I 258. Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. EMINESCU, O. I 149. ◊ Expr. A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = a menține în sfera memoriei, a nu da uitării. Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme în voi... Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24. ♦ (Rar, impropriu) Întîmplare de care cineva își aduce aminte. Îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. SAHIA, N. 35. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte petrecute într-o perioadă îndepărtată din viața sa; memorii. Amintiri din copilărie [titlu]. CREANGĂ.

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte din propria viață.

AMINTÍRE ~i f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine păstrată în memorie. În ~ea cuiva. A lăsa o ~. 3) Obiect (dăruit sau procurat) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere în care sunt cuprinse memorii. [G.-D. amintirii] /v. a aminti

amintire f. aducere aminte (nu destul de limpede).

amintíre f. Aducere aminte; obĭect care-țĭ aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir.

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.

amintí [At: NEGRUZZI, ap. HEM 1080 / Pzi: ~tesc (înv; rar) amint / E: aminte] 1-2 vtr A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 3 vt A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 4 vt A menționa ceva sau pe cineva.

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. (Cu pronumele în dativ și urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «despre») A-și reproduce în minte, a-și aduce aminte. Sub căutătura aceasta iscoditoare Rizea își aminti deodată de îndoiala lui. DUMITRIU, B. F. 110. 2. Tranz. (Urmat de un complement direct sau de o completivă directă; uneori construit cu dativul persoanei) A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva; a evoca. I-am amintit o dată importantă.Le aminti [țăranilor] cuvintele lui Stalin de la întîiul congres al colhoznicilor udarnici. CAMILAR, TEM. 148 ◊ Intranz. Turnul acesta ne amintește de niște timpuri de barbarie. NEGRUZZI, S. I 312. 3. Tranz. A pomeni, a menționa. Am amintit cartea aceasta doar cu titlu informativ. 4. Intranz. Am amintit și în introducere despre lucrurile acestea.Prez. ind. și: (neobișnuit) amint (BOLINTINEANU, O. 64).

A AMINTÍ ~ésc 1. tranz. 1) (ființe, lucruri, fapte din trecut etc.) A face să apară în minte. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a pomeni; a menționa. 2. intranz. A-i reveni în minte; a-și rememora. /Din aminte

amintì v. a-și aduce aminte într’un mod vag despre ceva de mult întâmplat.

amintésc v. tr. (d. aminte). Aduc aminte, chem în memorie: Ĭ-am amintit toate. Pomenesc, menționez: a amintit și asta. V. intr. A amintit și de asta. Îmĭ amintesc, îmĭ aduc aminte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amintíre s. f., g.-d. art. amintírii; pl. amintíri

amintíre s. f., g.-d. art. amintírii; pl. amintíri

amintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 să aminteáscă

amintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 sg. și pl. aminteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMINTÍRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ lui s-a ridicat un monument.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)

AMINTIRE s. 1. citare, indicare, menționare, mențiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. pomenire, (înv.) pomană, pomelnic, pomină. (Pentru ~ cuiva.) 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ iui.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)

arată toate definițiile

Intrare: amintire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amintire
  • amintirea
plural
  • amintiri
  • amintirile
genitiv-dativ singular
  • amintiri
  • amintirii
plural
  • amintiri
  • amintirilor
vocativ singular
plural
Intrare: aminti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aminti
  • amintire
  • amintit
  • amintitu‑
  • amintind
  • amintindu‑
singular plural
  • amintește
  • amintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amintesc
(să)
  • amintesc
  • aminteam
  • amintii
  • amintisem
a II-a (tu)
  • amintești
(să)
  • amintești
  • aminteai
  • amintiși
  • amintiseși
a III-a (el, ea)
  • amintește
(să)
  • amintească
  • amintea
  • aminti
  • amintise
plural I (noi)
  • amintim
(să)
  • amintim
  • aminteam
  • amintirăm
  • amintiserăm
  • amintisem
a II-a (voi)
  • amintiți
(să)
  • amintiți
  • aminteați
  • amintirăți
  • amintiserăți
  • amintiseți
a III-a (ei, ele)
  • amintesc
(să)
  • amintească
  • aminteau
  • aminti
  • amintiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amintire

  • 1. Faptul de a(-și) aminti.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aducere aminte un exemplu
    exemple
    • M-aș fi bucurat mai mult dacă nu mi-ar fi fost ochii în lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU, N. F. 82.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. CREANGĂ, A. 7.
      surse: DLRLC
  • 3. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • O amintire, ca un reflex din altă viață, se conturează înainte-mi cu forme... de vis. SADOVEANU, N. F. 25.
      surse: DLRLC
    • Însăși amintirea-i cu-ncetul se pierduse. MACEDONSKI, O. I 258.
      surse: DLRLC
    • Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = a menține în sfera memoriei, a nu da uitării.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme în voi... Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24.
        surse: DLRLC
    • 3.2. rar impropriu Întâmplare de care cineva își aduce aminte.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. SAHIA, N. 35.
        surse: DLRLC
  • 4. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: suvenir
  • 5. (la) plural Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Amintiri din copilărie [titlu]. CREANGĂ.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aminti
    surse: DEX '98 DEX '09

aminti

  • 1. reflexiv tranzitiv A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rememora un exemplu
    exemple
    • Sub căutătura aceasta iscoditoare Rizea își aminti deodată de îndoiala lui. DUMITRIU, B. F. 110.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: evoca 3 exemple
    exemple
    • I-am amintit o dată importantă.
      surse: DLRLC
    • Le aminti [țăranilor] cuvintele lui Stalin de la întîiul congres al colhoznicilor udarnici. CAMILAR, TEM. 148.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Turnul acesta ne amintește de niște timpuri de barbarie. NEGRUZZI, S. I 312.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: menționa pomeni 2 exemple
    exemple
    • Am amintit cartea aceasta doar cu titlu informativ.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Am amintit și în introducere despre lucrurile acestea.
      surse: DLRLC
  • comentariu neobișnuit Prezent indicativ și: amint.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • aminte
    surse: DEX '09 DEX '98