3 intrări

79 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.

amintíre1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pl: ~tiri / E: aminti] 1 Revenire în mintea cuiva a unui fapt, a unui lucru din trecut. 2 (Îlav) În ~ a cuiva (sau a ceva) Ca semn că cineva (sau ceva) nu a fost dat uitării. 3 Imagine păstrată în memorie. 4 Obiect (dăruit) care amintește de cineva (sau de ceva) Si: suvenir. 5 (Lpl) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață.

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de A(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a (- ș i) aminti. 1. Reproducere în minte a ceva întipărit în memorie; aducere-aminte. M-aș fi bucurat mai mult dacă nu mi-ar fi fost ochii în lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU, N. F. 82. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării; în memoria..., spre aducere aminte. Cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. 2. Pomenire, menționare. Locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. CREANGĂ, A. 7. II. 1. Ceea ce se ține minte, lucru amintit, imagine păstrată în memorie. O amintire, ca un reflex din altă viață, se conturează înainte-mi cu forme... de vis. SADOVEANU, N. F. 25. Însăși amintirea-i cu-ncetul se pierduse. MACEDONSKI, O. I 258. Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. EMINESCU, O. I 149. ◊ Expr. A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = a menține în sfera memoriei, a nu da uitării. Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme în voi... Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24. ♦ (Rar, impropriu) Întîmplare de care cineva își aduce aminte. Îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. SAHIA, N. 35. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte petrecute într-o perioadă îndepărtată din viața sa; memorii. Amintiri din copilărie [titlu]. CREANGĂ.

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte din propria viață.

AMINTÍRE ~i f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine păstrată în memorie. În ~ea cuiva. A lăsa o ~. 3) Obiect (dăruit sau procurat) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere în care sunt cuprinse memorii. [G.-D. amintirii] /v. a aminti

amintire f. aducere aminte (nu destul de limpede).

amintíre f. Aducere aminte; obĭect care-țĭ aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir.

ALMÍNTERE adv. v. altminteri.

ALMÍNTRELE adv. v. altminteri.

ALTMÍNTEREA adv. v. altminteri.

ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel. 2. De nu..., dacă nu..., în caz contrar. 3. De altfel. [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente.

ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel. 2. De nu..., dacă nu..., în caz contrar. 3. De altfel. [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente.

ALTMÍNTRELE adv. v. altminteri.

ALTMÍNTRELEA adv. v. altminteri.

ALTMÍNTRELEA adv. v. altminteri.

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.

aimíntere[1] av vz altminteri

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

aimínterea[1] av vz altminteri

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

aimínterelea[1] av vz altminteri

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

aimínteri[1] av vz altminteri

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

almíntrele[1] av vz altminteri

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

altmínteri av [At: (a. 1610) ap. HEM 589 / V: aimíntre, aimíntrea, aimíntrilea,[1] almín~, ~minte, almíntere, ~mínterea, almínterea, almíntire ~míntrea, ~míntrele, almíntrelea, ~trenea, ~míntrine, amíntele, amíntere, amínterea, amínteri, amínterle, amíntire, amíntirea, amíntre, amíntreale, amíntrele, amíntrelea, amíntrilea / E: alius, -a, -um + mentem] 1 (Îoc astfel; precedat de pp întru) Altfel. 2 (Îe) A se face ~ A se schimba. 3 (îlav) Aimintrea... aimintrea într-un fel, într-alt fel. 4 (Îlav) Așa și ~ Așa și așa. 5 Dacă nu. 6 (Adesea în legătură cu pp de) De altfel.

  1. 3 variante neconsemnate ca intrări principale. — gall

altmintrelea[1] av vz altminteri

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

altmíntrenea av vz altminteri

amintí [At: NEGRUZZI, ap. HEM 1080 / Pzi: ~tesc (înv; rar) amint / E: aminte] 1-2 vtr A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 3 vt A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 4 vt A menționa ceva sau pe cineva.

ALTMÍNTERI adv. 1. (Adesea precedat de prep. «de») În alt chip, altfel, altcum. Cîntecul ajunsese la auzul popii... altminteri nu ar fi spart părintele, în vreo două rînduri, cobza lui Oprea Chiorul. PAS, L. I 8. Așa gătită îi ședea și mai bine decît altminteri. ISPIRESCU, L. 352. ◊ (Adjectival) Tuturor le spune că Simina-i fată Mai așa și-altminteri. COȘBUC, P. I 247. 2. De (unde) nu..., dacă nu... Noroc că au sosit pompierii, altminteri ardea tot. 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decît o haină de soldat. DUMITRIU, B. F. 6. – Accentuat și: áltminteri. – Variante: almíntere (ALECSANDRI, T. 948), altmínterea (DUMITRIU, B. F. 161), altmíntrele (ALECSANDRI, T. 327, NEGRUZZI, S. I 94), altmíntrelea (ALECSANDRI, T. 104), almíntrele (ODOBESCU, S. T 54) adv.

AMÍNTERI[1] adv. v. altminteri.

  1. Varianta nu este consemnată la intrarea altminteri. — gall

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. (Cu pronumele în dativ și urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «despre») A-și reproduce în minte, a-și aduce aminte. Sub căutătura aceasta iscoditoare Rizea își aminti deodată de îndoiala lui. DUMITRIU, B. F. 110. 2. Tranz. (Urmat de un complement direct sau de o completivă directă; uneori construit cu dativul persoanei) A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva; a evoca. I-am amintit o dată importantă.Le aminti [țăranilor] cuvintele lui Stalin de la întîiul congres al colhoznicilor udarnici. CAMILAR, TEM. 148 ◊ Intranz. Turnul acesta ne amintește de niște timpuri de barbarie. NEGRUZZI, S. I 312. 3. Tranz. A pomeni, a menționa. Am amintit cartea aceasta doar cu titlu informativ. 4. Intranz. Am amintit și în introducere despre lucrurile acestea.Prez. ind. și: (neobișnuit) amint (BOLINTINEANU, O. 64).

ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel, altcum. Altminteri, nu se poate. 2. De nu..., dacă nu... 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decît o haină de soldat (DUMITRIU). [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente.

ALTMÍNTERI adv. 1) În alt mod; altfel; altcumva. 2) Dacă nu...; în caz contrar. 3) De altfel; încolo. [Var. altminterea] /<lat. alteramente

A AMINTÍ ~ésc 1. tranz. 1) (ființe, lucruri, fapte din trecut etc.) A face să apară în minte. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a pomeni; a menționa. 2. intranz. A-i reveni în minte; a-și rememora. /Din aminte

alminterea adv. 1. altfel; 2. de (unde) nu. [Lat. ALIA MENTE, unicul adverb românesc în minte, cu sufixul amplificativ re (cf. aiure); forma paralelă, altmintrelea, vine dela ALTERA MENTE].

amintì v. a-și aduce aminte într’un mod vag despre ceva de mult întâmplat.

altmíntrelea (ea dift.) adv. (lat. alteramente). Alt-fel, în alt mod. Alt-fel, în caz contrar, de unde nu, dacă nu. De altmintrelea, de alt-fel. – Și almíntrelea, almínterea, amíntirea și almínterĭ, amínterĭ.

amintésc v. tr. (d. aminte). Aduc aminte, chem în memorie: Ĭ-am amintit toate. Pomenesc, menționez: a amintit și asta. V. intr. A amintit și de asta. Îmĭ amintesc, îmĭ aduc aminte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amintire s. f., g.-d. art. amintirii; pl. amintiri

amintíre s. f., g.-d. art. amintírii; pl. amintíri

aminti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amintesc, imperf. 3 sg. amintea; conj. prez. 3 să amintească

altmínteri / altmínterea / altmíntrelea adv. (sil. mf. alt-)

amintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 sg. și pl. aminteáscă

de altmínteri/de altmínterea/de altmíntrelea loc. adv. (sil. mf. alt-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMINTÍRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ lui s-a ridicat un monument.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)

AMINTIRE s. 1. citare, indicare, menționare, mențiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. pomenire, (înv.) pomană, pomelnic, pomină. (Pentru ~ cuiva.) 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ iui.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)

ALTMÍNTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Să vină aici, ~ mă duc eu la el.) 2. adv. v. altfel.

AMINTÍ vb. 1. a arăta, a cita, a indica, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a evoca, a redeștepta. (A-i ~ vremurile de odinioară.) 3. a ști. (Îți ~ cum erai acum doi ani?)

ALTMINTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Să vină aici, ~ mă duc eu la el.) 2. adv. altcum, altcumva, altfel. (Să procedeze ~.)

AMINTI vb. 1. a arăta, a cita, a indica, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a evoca, a redeștepta. (~ vremurile de odinioară.) 3. a ști. (Îți ~ cum erai acum doi ani?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

altmínteri, adv. – În alt chip, altfel. – Var. al(t)mint(e)re(a), al(t)mintre(le)a, aimint(e)re(a), aimint(e)ri(lea), al(t)mintre(le)a, amintre(le). Mr. al’umtrea(lui), megl. l’umintr(ul)ea. Lat. alia mente (Cipariu, Gram., 240; Hasdeu; Pușcariu 44; Candrea-Dens., 1133; DAR; Pușcariu, Dacor., III, 397-406; Rosetti, I, 114), contaminat cu altera mente. Cele două forme care rezultă, *aiminte și *altrăminte s-au contaminat, dînd naștere la var. Totuși, silaba finală -re presupune o dificultate. DAR încearcă să o explice prin analogie cu aliter*alitre; iar Pușcariu, prin lat. libet. Ar fi mai ușor de explicat plecîndu-se de la *altrăminte, care ar fi putut da foarte bine, prin metateză, alt(ă)mintre; dar această explicație, suficientă pentru aiminteri, nu lămurește cazuri ca aiure(a), purure(a) etc. Skok, Arch. Rom., VIII, 147, propune pentru aimintre un model *alῑ mente. Așa cum au remarcat Pușcariu și DAR, este singura formație adv. rom. bazată pe comp. cu mente.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANIMUS MEMINISSE HORRET (lat.) îi e groază sufletului meu să-și amintească – Vergiliu, „Eneida”, II, 12. Astfel începe Enea relatarea Războiului troian. V. și Horresco referens.

BEATE MEMORIAE (lat.) de fericită amintire – Un lucru, o faptă, o persoană beate memoriae.

CUI DOLET, MEMINIT (lat.) cine plătește își amintește – Cicero, „Pro Murena”, 20, 42.

Animus meminisse horret (lat. „Sufletul meu se cutremură, cînd îmi aduc aminte”) – versul 12, cartea a II-a din Eneida lui Vergiliu. Cu aceste cuvinte începe Enea să descrie ruinele Troiei – tablou jalnic care l-a impresionat profund. În acest pasaj Vergiliu e tributar Odiseei lui Homer, căci Ulise, la masa lui Alcinous, își începe aproape la fel istorisirea dramaticelor lui peregrinări. Fraza a rămas ca un memento dureros. Evocarea unor împrejurări triste, a unor nenorociri, poate trezi și astăzi străvechea exclamație: animus meminisse horret. LIT.

Intrare: amintire
amintire1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amintire
  • amintirea
plural
  • amintiri
  • amintirile
genitiv-dativ singular
  • amintiri
  • amintirii
plural
  • amintiri
  • amintirilor
vocativ singular
plural
Intrare: altminteri
altminteri adverb
  • silabație: alt-min-teri info
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • altminteri
almintere adverb
adverb (I8)
  • almintere
almintrele adverb
adverb (I8)
  • almintrele
altminterea adverb
adverb (I8)
  • altminterea
altmintrele adverb
adverb (I8)
  • altmintrele
altmintrelea adverb
adverb (I8)
  • altmintrelea
aminteri adverb
adverb (I8)
  • aminteri
amintire2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • amintire
aimintere adverb
adverb (I8)
  • aimintere
aiminterea adverb
adverb (I8)
  • aiminterea
aiminterelea adverb
adverb (I8)
  • aiminterelea
aiminteri adverb
adverb (I8)
  • aiminteri
alminteri adverb
adverb (I8)
  • alminteri
altminte adverb
adverb (I8)
  • altminte
alminterea adverb
adverb (I8)
  • alminterea
almintire adverb
adverb (I8)
  • almintire
altmintrea adverb
adverb (I8)
  • altmintrea
almintrelea adverb
adverb (I8)
  • almintrelea
altmintrenea adverb
adverb (I8)
  • altmintrenea
altmintrine adverb
adverb (I8)
  • altmintrine
amintele adverb
adverb (I8)
  • amintele
amintere adverb
adverb (I8)
  • amintere
aminterea adverb
adverb (I8)
  • aminterea
aminterle adverb
adverb (I8)
  • aminterle
amintirea adverb
adverb (I8)
  • amintirea
amintre adverb
adverb (I8)
  • amintre
amintreale adverb
adverb (I8)
  • amintreale
amintrele adverb
adverb (I8)
  • amintrele
amintrelea adverb
adverb (I8)
  • amintrelea
amintrilea adverb
adverb (I8)
  • amintrilea
Intrare: aminti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aminti
  • amintire
  • amintit
  • amintitu‑
  • amintind
  • amintindu‑
singular plural
  • amintește
  • amintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amintesc
(să)
  • amintesc
  • aminteam
  • amintii
  • amintisem
a II-a (tu)
  • amintești
(să)
  • amintești
  • aminteai
  • amintiși
  • amintiseși
a III-a (el, ea)
  • amintește
(să)
  • amintească
  • amintea
  • aminti
  • amintise
plural I (noi)
  • amintim
(să)
  • amintim
  • aminteam
  • amintirăm
  • amintiserăm
  • amintisem
a II-a (voi)
  • amintiți
(să)
  • amintiți
  • aminteați
  • amintirăți
  • amintiserăți
  • amintiseți
a III-a (ei, ele)
  • amintesc
(să)
  • amintească
  • aminteau
  • aminti
  • amintiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amintire, amintirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a(-și) aminti. DEX '09 DLRLC
    • format_quote M-aș fi bucurat mai mult dacă nu mi-ar fi fost ochii în lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU, N. F. 82. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
  • 2. Menționare, pomenire. DLRLC
    • format_quote Locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. CREANGĂ, A. 7. DLRLC
  • 3. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O amintire, ca un reflex din altă viață, se conturează înainte-mi cu forme... de vis. SADOVEANU, N. F. 25. DLRLC
    • format_quote Însăși amintirea-i cu-ncetul se pierduse. MACEDONSKI, O. I 258. DLRLC
    • format_quote Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. EMINESCU, O. I 149. DLRLC
    • 3.1. rar impropriu Întâmplare de care cineva își aduce aminte. DLRLC
      • format_quote Îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. SAHIA, N. 35. DLRLC
    • chat_bubble A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = a menține în sfera memoriei, a nu da uitării. DLRLC
      • format_quote Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme în voi... Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24. DLRLC
  • 4. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98
    sinonime: suvenir
  • 5. (la) plural Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Amintiri din copilărie [titlu]. CREANGĂ. DLRLC
etimologie:
  • vezi aminti DEX '98 DEX '09

altminteriadverb

  • 1. În alt chip. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîntecul ajunsese la auzul popii... altminteri nu ar fi spart părintele, în vreo două rînduri, cobza lui Oprea Chiorul. PAS, L. I 8. DLRLC
    • format_quote Așa gătită îi ședea și mai bine decît altminteri. ISPIRESCU, L. 352. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Tuturor le spune că Simina-i fată Mai așa și-altminteri. COȘBUC, P. I 247. DLRLC
  • 2. De nu..., dacă nu..., în caz contrar. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noroc că au sosit pompierii, altminteri ardea tot. DLRLC
  • 3. De altfel. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încolo
    • format_quote Altminteri n-avea decît o haină de soldat. DUMITRIU, B. F. 6. DLRLC
  • comentariu Accentuat și: altminteri. DLRLC
etimologie:
  • limba latină alteramente DEX '09 DEX '98
  • alius, -a, -um + mentem MDA2

aminti, amintescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rememora
    • format_quote Sub căutătura aceasta iscoditoare Rizea își aminti deodată de îndoiala lui. DUMITRIU, B. F. 110. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: evoca
    • format_quote I-am amintit o dată importantă. DLRLC
    • format_quote Le aminti [țăranilor] cuvintele lui Stalin de la întîiul congres al colhoznicilor udarnici. CAMILAR, TEM. 148. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Turnul acesta ne amintește de niște timpuri de barbarie. NEGRUZZI, S. I 312. DLRLC
  • 3. tranzitiv A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am amintit cartea aceasta doar cu titlu informativ. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Am amintit și în introducere despre lucrurile acestea. DLRLC
  • comentariu neobișnuit Prezent indicativ și: amint. DLRLC
etimologie:
  • aminte DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.