2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AMFÍBIE s. f. v. amfibiu1.

amfíbiu, -ie [At: NEGRUZZI, S. I, 10/ Pl: ~ii / E: fr amphibie] 1 a (D. plante și animale) Care poate trăi și pe pământ și în apă (în bălți, care pot scădea, în cazul plantelor). 2 a (Fig) Care are o natură sau un aspect dublu, care ține de două stări în același timp. 3-4 smf a (Teh; șîs vehicul ~) (Vehicul) cu caroseria transformată pentru a merge pe uscat și a pluti și pe apă. 5 x/’(Zlg) Animal care are, în primele faze ale dezvoltării lui, branhii (putând respira în apă), iar, mai târziu, plămâni. Cf batracian.

AMFÍBIU, -IE, amfibii, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. II. S. n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atât pe uscat, cât și pe apă. – Din fr. amphibie.

AMFÍBIU, -IE, amfibii, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. II. S. n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atât pe uscat, cât și pe apă. – Din fr. amphibie.

AMFÍBIU1, amfibii, s. n. Avion de tip vechi, prevăzut cu roți și cu plutitori pentru a se înălța și a coborî, atît (de) pe uscat cît și (de) pe apă. ♦ Automobil sau tanc special construit pentru a putea merge și pe uscat și pe apă. ◊ (Adjectival) Automobil amfibiu. - Variantă: amfíbie s. f.

AMFÍBIU2, -IE, amfibii, adj. 1. (Despre animale) Care poate trăi și în apă și pe uscat (ca, de exemplu, șobolanii de apă, focele) sau care are o fază de dezvoltare în apă, adultul trăind pe uscat (ca, de exemplu, libelulele, țînțarii, broaștele). 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu, care ține în același timp de două stări diferite. A! tu ai slove amfibii, nici glasnice, nici neglasnice! NEGRUZZI, S. I 10 Andronache era din soiul acel amfibiu... care se ține mai presus de starea a doile (= boierii mici). NE- GRUZZI, S. I 72.

AMFÍBIU2, -IE, amfibii, adj. 1. (Despre ființe) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. – Fr. amphibie.

AMFÍBIU1, amfibii, s. n. Avion special construit pentru a se înălța și a coborî atât (de) pe uscat cât și (de) pe apă; automobil sau tanc special construit pentru a putea merge atât pe uscat cât și pe apă. – Fr. amphibie (< gr.).

amfíbiu1 [biu pron. bĭu] adj. m., f. amfíbie (-bi-e); pl. m. și f. amfíbii

amfíbiu2 [biu pron. bĭu] s. n., art. amfíbiul; pl. amfíbii, art. amfíbiile (-bi-i-)

amfíbiu adj. m. [-biu pron. -biu], f. amfíbie (sil. -bi-e); pl. m. și f. amfíbii

amfíbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. amfíbiul; pl. amfíbii, art. amfíbiile (sil. -bi-i-)

AMFÍBIU, -IE adj., s.m. și f. 1. (Animal) care trăiește în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și alta pe uscat. ♦ (Despre vehicule) Adaptat pentru a putea funcționa și circula pe apă și pe uscat. 2. (Fig.) Care are o natură dublă, care aparține de stări deosebite. // s.n. Avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât și să amerizeze. ♦ (și s.f.) Automobil sau tanc echipat special pentru a putea merge și prin apă. [< fr. amphibie, cf. gr. amphi – de amândouă părțile, bios – viață].

AMFÍBIU, -IE I. adj., s. m. f. (animal, plantă) cu viață terestră și acvatică. ◊ (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa și pe apă. II. s. n. avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze, cât și să amerizeze. ◊ (și s. f.) automobil, tanc special construit pentru a se deplasa atât pe uscat, cât și pe apă. (< fr. amphibie)

AMFÍBIU ~e (~i) 1) și substantival (despre animale) Care poate avea viață terestră și acvatică. 2) (despre vehicule) Care se deplasează pe uscat și pe apă. 3) (despre avioane) Care poate ateriza și ameriza. [Sil. -biu] /<fr. amphibie

amfibiu a. Zool. care trăiește pe uscat și în apă. ║ m. 1. animal amfibiu; 2. pl. amfibii, vertebrate cu sânge rece și pielea goală, putând trăi alternativ în apă și în aer, ca broasca; 3. fig. care exercită mai multe profesiuni, câre își schimbă adesea părerea.

*anfíbiŭ, -ie adj. (vgr. amphibios, d. amphi, în amîndoŭă părțile, și bios, viață). Zool. Care poate trăi și în aer, și în apă, ca foca, broasca, crocodilu ș. a. Fig. Iron. Nehotărît, cu doŭă părerĭ: om anfibiŭ. S. n. pl. Ordin de mamifere (foca, morsa) și subdiviziune de reptile (broasca, salamandra) care trăĭesc și în apă, și pe uscat. – Fals amf-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aerosánie-amfíbie s.f. ◊ „N.A. Tupolev a creat o mașină originală – aerosania-amfibie. Prevăzută cu instalații speciale, noua mașină se poate deplasa atât pe zăpadă, cât și pe apă, fiind o combinație schiuri-barcă.” Sc. 7 I 64 p. 3 (din aerosanie + amfibie, probabil după un model rus.)

sánie-amfíbie s.f. ◊ „A fost realizată o sanie-amfibie, înzestrată cu un motor de 350 CP. Vehiculul poate [...] circula pe orice teren – pe zăpadă, în mlaștini sau în alte zone greu accesibile.” Sc. 28 III 78 p. 6. ◊ „La biroul de proiectări «Tupolev» din Moscova a fost realizată o sanie-amfibie, înzestrată cu motor de 350 C.P.” R.l. 12 IV 78 p. 6 //din sanie + amfibie, probabil după model rus.//

AMFIBIU aeroamfibiu (V.).

Intrare: amfibiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amfibiu amfibiul amfibie amfibia
plural amfibii amfibiii amfibii amfibiile
genitiv-dativ singular amfibiu amfibiului amfibii amfibiei
plural amfibii amfibiilor amfibii amfibiilor
vocativ singular
plural
Intrare: amfibie
amfibie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.