4 intrări

amendare (îmbunătățire)

etimologie:

  • vezi amenda
    surse: DEX '09

amendare (sancționare)

  • 1. Acțiunea de a amenda; aplicare a unei amenzi.
    surse: DN DLRLC DEX '09 DEX '98 sinonime: penalizare un exemplu
    exemple
    • Amendarea unui contravenient poate constitui o sancțiune disciplinară.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi amenda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

amenda (îmbunătăți)

  • 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: emenda un exemplu
    exemple
    • Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.
      surse: DLRLC
  • 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. A modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.
    surse: MDN '00 științe juridice

etimologie:

amenda (sancționa)

  • 1. A aplica cuiva o amendă.
    surse: DN DLRLC DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • amendă
    surse: DLRM DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • limba franceză amender
    surse: DN

8 definiții

amendáre2 sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: amenda2] 1 Modificare prin amendamente (1) a unui text, mai ales al unei legi. 2 (Agn) Îmbunătățire a unor însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).

amendáre1 sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: amenda1] Aplicare a unei amenzi cuiva Si: amendat1.

amendá2, vt [At: ODOBESCU, S. II, 321 / V: (reg) amânda2 / Pzi: -dez / E: fr amender] 1 A modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2 (Agn) A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).

amendá1 vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda1 / Pzi: -déz / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.

AMENDÁ vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)

amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi.

*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele [!] uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMENDÁ vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 500 de lei.)

Intrare: amendare (îmbunătățire)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amendare amendarea
plural amendări amendările
genitiv-dativ singular amendări amendării
plural amendări amendărilor
vocativ singular
plural
Intrare: amendare (sancționare)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amendare amendarea
plural amendări amendările
genitiv-dativ singular amendări amendării
plural amendări amendărilor
vocativ singular
plural
Intrare: amenda (îmbunătăți)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amenda amendare amendat amendând singular plural
amendea amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amendez (să) amendez amendam amendai amendasem
a II-a (tu) amendezi (să) amendezi amendai amendași amendaseși
a III-a (el, ea) amendea (să) amendeze amenda amendă amendase
plural I (noi) amendăm (să) amendăm amendam amendarăm amendaserăm, amendasem*
a II-a (voi) amendați (să) amendați amendați amendarăți amendaserăți, amendaseți*
a III-a (ei, ele) amendea (să) amendeze amendau amenda amendaseră
Intrare: amenda (sancționa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amenda amendare amendat amendând singular plural
amendea amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amendez (să) amendez amendam amendai amendasem
a II-a (tu) amendezi (să) amendezi amendai amendași amendaseși
a III-a (el, ea) amendea (să) amendeze amenda amendă amendase
plural I (noi) amendăm (să) amendăm amendam amendarăm amendaserăm, amendasem*
a II-a (voi) amendați (să) amendați amendați amendarăți amendaserăți, amendaseți*
a III-a (ei, ele) amendea (să) amendeze amendau amenda amendaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

28 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMENDÁRE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi. – V. amenda1.

AMENDÁRE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2.V. amenda2.

AMENDÁRE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2.V. amenda2.

AMENDÁRE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi. – V. amenda1.

AMENDÁRE2, amendări, s. f. Acțiunea de a a m e n d a2; modificare, completare (mai ales a unei legi) cu scopul de a aduce îmbunătățiri. Amendarea proiectului de Constituție.

AMENDÁRE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi. Amendarea unui contravenient poate constitui o sancțiune disciplinară.

AMENDÁRE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2; modificare (cu scopul de a îmbunătăți).

AMENDÁRE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi.

amendáre s. f., g.-d. art. amendắrii; pl. amendắri

amendáre s. f., g.-d. art. amendării; pl. amendări

AMENDÁRE s. penalizare. (~ cuiva cu o sumă de bani.)

AMENDÁRE s.f. Acțiunea de a amenda și rezultatul ei. [< amenda].

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un text, mai ales la o lege sau la un proiect de lege) A îmbunătăți, a îndrepta, a modifica prin amendamente. Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare).

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender).

amendá (a ~) vb., ind. prez. 3 amendeáză

amendá (a aplica amendă, a îmbunătăți) vb., ind. prez. 1 sg. amendéz, 3 sg. și pl. amendeáză

AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].

AMENDÁ2 vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)

AMENDÁ1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)

A AMENDÁ2 ~éz tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A îmbunătăți introducând anumite substanțe; a trata cu medicamente. /Din amendă

A AMENDÁ1 ~éz tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMENDÁRE s. penalizare. (~ cuiva cu o sumă de bani.)