2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiune s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

ambiție sf [At: NEGRUZZI, S. I, 30 / V: ambiț, ~iune / Pl: ~ii / E: ambition] 1 Dorință arzătoare de a realiza ceva. 2 Dorință de glorie (sau de onoruri). 3 Dorință de parvenire. 4 (Îlv) A pune pe cineva la ~ A (se) ambiționa.

ambițiune sf vz ambiție

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de succes, de glorie, putere, onoruri, distincții. V. orgoliu. Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141. Era ceva de mirai de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657. Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31. ◊ Expr. (Familiar) A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție – a (se) ambiționa. ♦ (Familiar) Aspirație. Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) ambițiúne (MACEDONSKI, O. I 260, FILIMON, C. 77) s. f.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de glorie, de onoruri. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. ♦ Aspirație. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Fr. ambition (lat. lit. ambitio, -onis).

AMBÍȚIE s.f. Dorință puternică de glorie, de onoruri, de parvenire. ♦ Dorință de a întrece pe alții. [Gen. -iei, var. ambițiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].

AMBIȚIÚNE s.f. v. ambiție.

AMBÍȚIE s. f. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio)

AMBÍȚIE ~i f. Dorință puternică de a realiza ceva (de a dobândi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~.A-și pune ~a a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț. A pune pe cineva la ~ a ambiționa pe cineva. [G.-D. ambiției;Sil. -ți-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis

ambiți(un)e f. dorință înfocată de onoare, de glorie, de bogăție.

*ambițiúne f. (lat. ambítio, -ónis, d. ambire, a merge împrejur, a solicita). Dorință înfocată (rîvnă) de glorie, avere ș. a.: ambițiunea de a domni, ambițiune laudabilă. – Și -íție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ámbit s. n., pl. ámbite

ambíție (-ți-e) s. f., art. ambíția (-ți-a), g.-d. art. ambíției; pl. ambíții, art. ambíțiile (-ți-i-)

ambíție s. f. (sil. -ți-e), art. ambíția (sil. -ți-a), g.-d. art. ambíției; pl. ambíții, art. ambíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMBÍȚIE s. pretenție, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)

arată toate definițiile

Intrare: ambit
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambit
  • ambitul
  • ambitu‑
plural
  • ambite
  • ambitele
genitiv-dativ singular
  • ambit
  • ambitului
plural
  • ambite
  • ambitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ambiție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambiție
  • ambiția
plural
  • ambiții
  • ambițiile
genitiv-dativ singular
  • ambiții
  • ambiției
plural
  • ambiții
  • ambițiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambiț
  • ambițul
  • ambițu‑
plural
  • ambițuri
  • ambițurile
genitiv-dativ singular
  • ambiț
  • ambițului
plural
  • ambițuri
  • ambițurilor
vocativ singular
plural
ambițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambițiune
  • ambițiunea
plural
  • ambițiuni
  • ambițiunile
genitiv-dativ singular
  • ambițiuni
  • ambițiunii
plural
  • ambițiuni
  • ambițiunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ambiție ambiț ambițiune

  • 1. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: inaghie pretenție veleitate 3 exemple
    exemple
    • Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141.
      surse: DLRLC
    • Era ceva de mirat de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657.
      surse: DLRLC
    • Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa.
      surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ambiționa
    • 1.2. expresie A-și pune ambiția = a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț.
      surse: NODEX
    • exemple
      • Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Dorință de a întrece pe alții.
      surse: DN

etimologie: