2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ambíție sf [At: NEGRUZZI, S. I, 30 / V: ambiț, -iune / Pl: ~ii / E: ambition] 1 Dorință arzătoare de a realiza ceva. 2 Dorință de glorie (sau de onoruri). 3 Dorință de parvenire. 4 (Îlv) A pune pe cineva la ~ A (se) ambiționa.

ambițiúne sf vz ambiție

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiune s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de succes, de glorie, putere, onoruri, distincții. V. orgoliu. Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141. Era ceva de mirai de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657. Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31. ◊ Expr. (Familiar) A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție – a (se) ambiționa. ♦ (Familiar) Aspirație. Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) ambițiúne (MACEDONSKI, O. I 260, FILIMON, C. 77) s. f.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de glorie, de onoruri. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. ♦ Aspirație. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Fr. ambition (lat. lit. ambitio, -onis).

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

ambíție (-ți-e) s. f., art. ambíția (-ți-a), g.-d. art. ambíției; pl. ambíții, art. ambíțiile (-ți-i-)

ambíție s. f. (sil. -ți-e), art. ambíția (sil. -ți-a), g.-d. art. ambíției; pl. ambíții, art. ambíțiile (sil. -ți-i-)

AMBÍȚIE s. pretenție, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)

AMBÍȚIE s.f. Dorință puternică de glorie, de onoruri, de parvenire. ♦ Dorință de a întrece pe alții. [Gen. -iei, var. ambițiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].

AMBIȚIÚNE s.f. v. ambiție.

AMBÍȚIE s. f. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio)

ambíție (ambíții), s. f. – Dorință arzătoare, aspirație. – Var. ambiț, ambițiune, amîndouă înv. Fr. ambition, it. ambizione.Der. ambiționa, vb.; ambițios, adj.

AMBÍȚIE ~i f. Dorință puternică de a realiza ceva (de a dobândi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~.A-și pune ~a a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț. A pune pe cineva la ~ a ambiționa pe cineva. [G.-D. ambiției;Sil. -ți-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis

ambiți(un)e f. dorință înfocată de onoare, de glorie, de bogăție.

Intrare: ambit
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambit ambitul
plural ambite ambitele
genitiv-dativ singular ambit ambitului
plural ambite ambitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ambiție
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiție ambiția
plural ambiții ambițiile
genitiv-dativ singular ambiții ambiției
plural ambiții ambițiilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiț ambițul
plural ambițuri ambițurile
genitiv-dativ singular ambiț ambițului
plural ambițuri ambițurilor
vocativ singular
plural
ambițiune substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambițiune ambițiunea
plural ambițiuni ambițiunile
genitiv-dativ singular ambițiuni ambițiunii
plural ambițiuni ambițiunilor
vocativ singular
plural

ambiție ambiț ambițiune

  • 1. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: inaghie pretenție veleitate 3 exemple
    exemple
    • Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141.
      surse: DLRLC
    • Era ceva de mirat de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657.
      surse: DLRLC
    • Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2
    • 1.2. expresie A-și pune ambiția = a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț.
      surse: NODEX
    • exemple
      • Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Dorință de a întrece pe alții.
      surse: DN

etimologie: