AMBIȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de succes, de glorie, putere, onoruri, distincții. V. orgoliu. Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141. Era ceva de mirai de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657. Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31. ◊ Expr. (Familiar) A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție – a (se) ambiționa. ♦ (Familiar) Aspirație. Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) ambițiune (MACEDONSKI, O. I 260, FILIMON, C. 77) s. f.