22 de definiții pentru ambiție ambiț ambițiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ambiție sf [At: NEGRUZZI, S. I, 30 / V: ambiț, ~iune / Pl: ~ii / E: ambition] 1 Dorință arzătoare de a realiza ceva. 2 Dorință de glorie (sau de onoruri). 3 Dorință de parvenire. 4 (Îlv) A pune pe cineva la ~ A (se) ambiționa.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiune s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de succes, de glorie, putere, onoruri, distincții. V. orgoliu. Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141. Era ceva de mirai de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657. Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31. ◊ Expr. (Familiar) A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție – a (se) ambiționa. ♦ (Familiar) Aspirație. Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) ambițiúne (MACEDONSKI, O. I 260, FILIMON, C. 77) s. f.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de glorie, de onoruri. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. ♦ Aspirație. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Fr. ambition (lat. lit. ambitio, -onis).

AMBÍȚIE s.f. Dorință puternică de glorie, de onoruri, de parvenire. ♦ Dorință de a întrece pe alții. [Gen. -iei, var. ambițiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].

AMBÍȚIE s. f. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio)

AMBÍȚIE ~i f. Dorință puternică de a realiza ceva (de a dobândi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~.A-și pune ~a a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț. A pune pe cineva la ~ a ambiționa pe cineva. [G.-D. ambiției;Sil. -ți-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis

ambițiune sf vz ambiție

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIÚNE s.f. v. ambiție.

ambiți(un)e f. dorință înfocată de onoare, de glorie, de bogăție.

*ambițiúne f. (lat. ambítio, -ónis, d. ambire, a merge împrejur, a solicita). Dorință înfocată (rîvnă) de glorie, avere ș. a.: ambițiunea de a domni, ambițiune laudabilă. – Și -íție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ambíție (-ți-e) s. f., art. ambíția (-ți-a), g.-d. art. ambíției; pl. ambíții, art. ambíțiile (-ți-i-)

ambíție s. f. (sil. -ți-e), art. ambíția (sil. -ți-a), g.-d. art. ambíției; pl. ambíții, art. ambíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMBÍȚIE s. pretenție, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)

AMBIȚIE s. pretenție, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)

arată toate definițiile

Intrare: ambiție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambiție
  • ambiția
plural
  • ambiții
  • ambițiile
genitiv-dativ singular
  • ambiții
  • ambiției
plural
  • ambiții
  • ambițiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambiț
  • ambițul
  • ambițu‑
plural
  • ambițuri
  • ambițurile
genitiv-dativ singular
  • ambiț
  • ambițului
plural
  • ambițuri
  • ambițurilor
vocativ singular
plural
ambițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambițiune
  • ambițiunea
plural
  • ambițiuni
  • ambițiunile
genitiv-dativ singular
  • ambițiuni
  • ambițiunii
plural
  • ambițiuni
  • ambițiunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ambiție ambiț ambițiune

  • 1. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: inaghie pretenție veleitate 3 exemple
    exemple
    • Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141.
      surse: DLRLC
    • Era ceva de mirat de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657.
      surse: DLRLC
    • Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa.
      surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ambiționa
    • 1.2. expresie A-și pune ambiția = a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț.
      surse: NODEX
    • exemple
      • Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Dorință de a întrece pe alții.
      surse: DN

etimologie: