25 de definiții pentru ambiție

din care

Explicative DEX

AMBIȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiune s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.

ambiție sf [At: NEGRUZZI, S. I, 30 / V: ambiț, ~iune / Pl: ~ii / E: ambition] 1 Dorință arzătoare de a realiza ceva. 2 Dorință de glorie (sau de onoruri). 3 Dorință de parvenire. 4 (Îlv) A pune pe cineva la ~ A (se) ambiționa.

AMBIȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiune s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.

AMBIȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de succes, de glorie, putere, onoruri, distincții. V. orgoliu. Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141. Era ceva de mirai de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657. Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31. ◊ Expr. (Familiar) A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție – a (se) ambiționa. ♦ (Familiar) Aspirație. Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) ambițiune (MACEDONSKI, O. I 260, FILIMON, C. 77) s. f.

AMBIȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de glorie, de onoruri. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. ♦ Aspirație. [Var.: (înv.) ambițiune s. f.] – Fr. ambition (lat. lit. ambitio, -onis).

AMBIȚIE s.f. Dorință puternică de glorie, de onoruri, de parvenire. ♦ Dorință de a întrece pe alții. [Gen. -iei, var. ambițiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].

AMBIȚIE s. f. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio)

AMBIȚIE ~i f. Dorință puternică de a realiza ceva (de a dobândi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~.A-și pune ~a a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț. A pune pe cineva la ~ a ambiționa pe cineva. [G.-D. ambiției;Sil. -ți-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis

AMBIȚIUNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIUNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIUNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIUNE s. f. v. ambiție.

ambiț sn vz ambiție corectat(ă)

ambițiune sf vz ambiție

AMBIȚ sn. pop., *AMBIȚIE sf. = AMBIȚIUNE.

*AMBIȚIUNE, *AMBIȚIE sf. Rîvnă, dorință nemărginită, neînfrînată, de a ajunge la onoruri, la măriri; uneori patima trufașe de a i se recunoaște în public valoarea personală: e plin de ~; e lipsit de ori-ce ~; ambiția de a domni îl pierdu (BĂLC.) [fr. < lat.].

AMBIȚIUNE s.f. v. ambiție.

ambiți(un)e f. dorință înfocată de onoare, de glorie, de bogăție.

*ambițiúne f. (lat. ambítio, -ónis, d. ambire, a merge împrejur, a solicita). Dorință înfocată (rîvnă) de glorie, avere ș. a.: ambițiunea de a domni, ambițiune laudabilă. – Și -íție.

Ortografice DOOM

ambiție (desp. -ți-e) s. f., art. ambiția (desp. -ți-a), g.-d. art. ambiției; pl. ambiții, art. ambițiile (desp. -ți-i-)

ambiție (-ți-e) s. f., art. ambiția (-ți-a), g.-d. art. ambiției; pl. ambiții, art. ambițiile (-ți-i-)

ambiție s. f. (sil. -ți-e), art. ambiția (sil. -ți-a), g.-d. art. ambiției; pl. ambiții, art. ambițiile (sil. -ți-i-)

ambiție, -ției gen. a.

Etimologice

ambiție (ambiții), s. f. – Dorință arzătoare, aspirație. – Var. ambiț, ambițiune, amîndouă înv. Fr. ambition, it. ambizione.Der. ambiționa, vb.; ambițios, adj.

Enciclopedice

LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22.

Sinonime

AMBIȚIE s. pretenție, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)

AMBIȚIE s. pretenție, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)

Intrare: ambiție
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambiție
  • ambiția
plural
  • ambiții
  • ambițiile
genitiv-dativ singular
  • ambiții
  • ambiției
plural
  • ambiții
  • ambițiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambiț
  • ambițul
  • ambițu‑
plural
  • ambițuri
  • ambițurile
genitiv-dativ singular
  • ambiț
  • ambițului
plural
  • ambițuri
  • ambițurilor
vocativ singular
plural
ambițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambițiune
  • ambițiunea
plural
  • ambițiuni
  • ambițiunile
genitiv-dativ singular
  • ambițiuni
  • ambițiunii
plural
  • ambițiuni
  • ambițiunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambiție, ambițiisubstantiv feminin

  • 1. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
    • format_quote Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141. DLRLC
    • format_quote Era ceva de mirat de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657. DLRLC
    • format_quote Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31. DLRLC
    • 1.1. familiar Aspirație. DLRLC
      sinonime: aspirație
      • format_quote Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137. DLRLC
    • 1.2. Dorință de a întrece pe alții. DN
    • chat_bubble A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ambiționa
    • chat_bubble A-și pune ambiția = a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.