ambiție ambiț ambițiune

ambiție

  • 1. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: inaghie pretenție veleitate 3 exemple
    exemple
    • Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141.
      surse: DLRLC
    • Era ceva de mirat de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657.
      surse: DLRLC
    • Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 expresie
    • 1.2. A-și pune ambiția = a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț.
      surse: NODEX expresie
    • exemple
      • Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Dorință de a întrece pe alții.
      surse: DN

etimologie:

4 definiții

ambíție (ambíții), s. f. – Dorință arzătoare, aspirație. – Var. ambiț, ambițiune, amîndouă înv. Fr. ambition, it. ambizione.Der. ambiționa, vb.; ambițios, adj.

ambiți(un)e f. dorință înfocată de onoare, de glorie, de bogăție.

*ambițiúne f. (lat. ambítio, -ónis, d. ambire, a merge împrejur, a solicita). Dorință înfocată (rîvnă) de glorie, avere ș. a.: ambițiunea de a domni, ambițiune laudabilă. – Și -íție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22.

Intrare: ambiție
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiție ambiția
plural ambiții ambițiile
genitiv-dativ singular ambiții ambiției
plural ambiții ambițiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiț ambițul
plural ambițuri ambițurile
genitiv-dativ singular ambiț ambițului
plural ambițuri ambițurilor
vocativ singular
plural
ambițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambițiune ambițiunea
plural ambițiuni ambițiunile
genitiv-dativ singular ambițiuni ambițiunii
plural ambițiuni ambițiunilor
vocativ singular
plural

19 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiune s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de succes, de glorie, putere, onoruri, distincții. V. orgoliu. Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141. Era ceva de mirai de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657. Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31. ◊ Expr. (Familiar) A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție – a (se) ambiționa. ♦ (Familiar) Aspirație. Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) ambițiúne (MACEDONSKI, O. I 260, FILIMON, C. 77) s. f.

AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de glorie, de onoruri. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. ♦ Aspirație. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Fr. ambition (lat. lit. ambitio, -onis).

ambíție (-ți-e) s. f., art. ambíția (-ți-a), g.-d. art. ambíției; pl. ambíții, art. ambíțiile (-ți-i-)

ambíție s. f. (sil. -ți-e), art. ambíția (sil. -ți-a), g.-d. art. ambíției; pl. ambíții, art. ambíțiile (sil. -ți-i-)

ambíție sf [At: NEGRUZZI, S. I, 30 / V: ambiț, -iune / Pl: ~ii / E: ambition] 1 Dorință arzătoare de a realiza ceva. 2 Dorință de glorie (sau de onoruri). 3 Dorință de parvenire. 4 (Îlv) A pune pe cineva la ~ A (se) ambiționa.

AMBÍȚIE s. pretenție, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)

AMBÍȚIE s.f. Dorință puternică de glorie, de onoruri, de parvenire. ♦ Dorință de a întrece pe alții. [Gen. -iei, var. ambițiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].

AMBÍȚIE s. f. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio)

AMBÍȚIE ~i f. Dorință puternică de a realiza ceva (de a dobândi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~.A-și pune ~a a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț. A pune pe cineva la ~ a ambiționa pe cineva. [G.-D. ambiției;Sil. -ți-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.

ambițiúne sf vz ambiție

AMBIȚIÚNE s.f. v. ambiție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBÍȚIE s. pretenție, veleitate, (reg.) inághie. (Om lipsit de ~ii.)