4 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amarare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: amara] 1 Legare a unei ambarcații de țărm sau de altă navă. 2 Fixare a unui obiect pe o navă astfel încât să nu se deplaseze din cauza tangajului.

AMARÁRE, amarări, s. f. Acțiunea de a amara; amaraj. – V. amara.

AMARÁRE, amarări, s. f. Acțiunea de a amara; amaraj. – V. amara.

AMARÁRE s.f. Acțiunea de a amara și rezultatul ei; amaraj. [< amara].

amaráre s. f. Legare a unei nave de alta printr-un cablu ◊ „Luni la 7,09 (ora Moscovei), relatează agenția TASS, nava «Soiuz-25» a început să se apropie, în regim automat, de stația «Saliut-6», iar în momentul în care distanța dintre ele s-a redus la 120 metri, s-a procedat la operațiunea de amarare [...]” Sc. 11 X 77 p. 2. ◊ „[...] un bazin de amarare a navelor [...]” R.l. 22 XII 83 p. 3 (din amara; DN3, DEX-S)

amara vt [At: DEX2 / Pzi: ~réz / E: fr amarer] 1 A lega o ambarcație cu un cablu de țărm sau de altă navă. 2 A fixa un obiect pe o ambarcație astfel încât acesta să nu se deplaseze din cauza balansului ambarcației.

amărâre sf [At: ALECSANDRI, T. 1514 / E: amărî] (Îvr) 1 Amărăciune. 2 (Îoc îndulcire) Producere a unui gust amar (1).

amărî [At: CORESI, ap. HEM 1023 / V: (reg) ~mări / Pzi: ~răsc / E: lat *amarira] 1 vtr (Îoc îndulci) A face (ceva să aibă gust) amar (1). 2 vr A deveni amar (1). 3 vtr (Fig) A produce amărăciune în sufletul cuiva. 4 vt A necăji pe cineva. 5 vt (Șîe) A ~ viața, traiul sau zilele cuiva A face cuiva viața, traiul, zilele amare, nesuferite. 6 vr A se mâhni, a-și face sânge rău. 7 vtr (Mai ales îe) A-și ~ inima, zilele, traiul, viața A-și face inimă, trai, viață, zile amare din pricina cuiva sau a ceva. 8 vr A duce o viață amară, un trai ca vai de el.

AMARÁ, amarez, vb. I. Tranz. 1. A lega o ambarcațiune cu un cablu de țărm sau de o altă navă. 2. A fixa un obiect pe o ambarcațiune astfel încât acesta să nu se deplaseze din cauza balansului ambarcației. – Din fr. amarrer.

AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune. – V. amărî.

AMĂRÎ́, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire.

AMARÁ, amarez, vb. I. Tranz. 1. A lega o ambarcație cu un cablu de țărm sau de altă navă. 2. A fixa un obiect pe o ambarcație astfel încât acesta să nu se deplaseze din pricina balansului ambarcației. – Din fr. amarrer.

AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a se amărî; amărăciune. – V. amărî.

AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire.

AMĂRÎ́, amărăsc, vb. IV. 1. Refl. A căpăta gust amar, a deveni, a se face amar. Smîntina s-a amărît.Intranz. (Rar) Ce-a fost verde-a veștejit, Ce-a fost dulce-a amărît, Ce-a fost vesel s-a mîhnit! ALECSANDRI, P. P. 336. ◊ Tranz. Frunza de pelin amărăște vinul. 2. Tranz. Fig. A produce amărăciune în sufletul cuiva, a întrista, a îndurera. Dorule, m-ai amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. ◊ (Cu privire la viață, la trai, la zile) Un frate al meu și un fiu al său fac tot ce trebuie ca să-mi amărască viața. SADOVEANU, N. F. 33. Pentru ce să-i amărăști [mamei] Și zilele puține? Că n-are-n lume bun și drag Decît pe mine. COȘBUC, P. I 75. Dulce maică, dragi surori... Ștergeți voi lacrimile, Nu v-amărîți zilele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 193. ◊ Absol. Fig. Gura îndulcește, gura amărăște.Refl. De ce te căiești, băiețele, și te amărăști? ISPIRESCU, L. 313. Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit; Tare ti-i fi amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. ♦ Refl. A duce o viață amară, plină de suferințe. Sînteți sănătoasă? – Iacă, mă amărăsc și eu pe aici, pe lîngă casă. SLAVICI, la TDRG.

AMĂRÎ́RE s. f. Faptul de a (se) amărî; mîhnire, supărare, amărăciune. Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? Și răsplata? – Amărîrea, care sufletu-i apasă. EMINESCU, O. I 53.

AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune.

AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) îndurera. – Lat. *amarire.

AMARÁ vb. I. tr. A fixa un obiect pe o navă sau pe altă ambarcație pentru a nu se deplasa din cauza balansului. ♦ A lega cu un cablu (o navă etc.). [< fr. amarrer, cf. amarre – cablu, lanț].

AMARÁ vb. tr. a fixa obiectele, instalațiile de la bordul unei (aero)nave. (< fr. amarrer)

A AMARÁ ~éz tranz. 1) (nave) A lega de țărm sau de o altă navă. 2) (obiecte aflate pe o navă) A fixa, pentru a împiedica deplasarea în timpul navigației. /<fr. amarrer

arată toate definițiile

Intrare: amarare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amarare
  • amararea
plural
  • amarări
  • amarările
genitiv-dativ singular
  • amarări
  • amarării
plural
  • amarări
  • amarărilor
vocativ singular
plural
Intrare: amara
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amara
  • amarare
  • amarat
  • amaratu‑
  • amarând
  • amarându‑
singular plural
  • amarea
  • amarați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amarez
(să)
  • amarez
  • amaram
  • amarai
  • amarasem
a II-a (tu)
  • amarezi
(să)
  • amarezi
  • amarai
  • amarași
  • amaraseși
a III-a (el, ea)
  • amarea
(să)
  • amareze
  • amara
  • amară
  • amarase
plural I (noi)
  • amarăm
(să)
  • amarăm
  • amaram
  • amararăm
  • amaraserăm
  • amarasem
a II-a (voi)
  • amarați
(să)
  • amarați
  • amarați
  • amararăți
  • amaraserăți
  • amaraseți
a III-a (ei, ele)
  • amarea
(să)
  • amareze
  • amarau
  • amara
  • amaraseră
Intrare: amărâre
amărâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amărâre
  • amărârea
plural
  • amărâri
  • amărârile
genitiv-dativ singular
  • amărâri
  • amărârii
plural
  • amărâri
  • amărârilor
vocativ singular
plural
Intrare: amărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amărî
  • amărâre
  • amărât
  • amărâtu‑
  • amărând
  • amărându‑
singular plural
  • amărăște
  • amăraște
  • amărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amărăsc
(să)
  • amărăsc
  • amăram
  • amărâi
  • amărâsem
a II-a (tu)
  • amărăști
(să)
  • amărăști
  • amărai
  • amărâși
  • amărâseși
a III-a (el, ea)
  • amărăște
  • amăraște
(să)
  • amărască
  • amăra
  • amărî
  • amărâse
plural I (noi)
  • amărâm
(să)
  • amărâm
  • amăram
  • amărârăm
  • amărâserăm
  • amărâsem
a II-a (voi)
  • amărâți
(să)
  • amărâți
  • amărați
  • amărârăți
  • amărâserăți
  • amărâseți
a III-a (ei, ele)
  • amărăsc
(să)
  • amărască
  • amărau
  • amărâ
  • amărâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amarare

  • 1. Acțiunea de a amara.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: amaraj

etimologie:

  • vezi amara
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

amara

  • 1. A lega o ambarcațiune cu un cablu de țărm sau de o altă navă.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. A fixa un obiect pe o ambarcațiune astfel încât acesta să nu se deplaseze din cauza balansului ambarcației.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

amărâre

etimologie:

  • vezi amărî
    surse: DEX '98 DEX '09

amărî

  • 1. A căpăta sau a face să capete gust amar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Smântâna s-a amărât.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Ce-a fost verde-a veștejit, Ce-a fost dulce-a amărît, Ce-a fost vesel s-a mîhnit! ALECSANDRI, P. P. 336.
      surse: DLRLC
    • Frunza de pelin amărăște vinul.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhni supăra îndurera întrista 7 exemple
    exemple
    • Dorule, m-ai amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC
    • Un frate al meu și un fiu al său fac tot ce trebuie ca să-mi amărască viața. SADOVEANU, N. F. 33.
      surse: DLRLC
    • Pentru ce să-i amărăști [mamei] Și zilele puține? Că n-are-n lume bun și drag Decît pe mine. COȘBUC, P. I 75.
      surse: DLRLC
    • Dulce maică, dragi surori... Ștergeți voi lacrimile, Nu v-amărîți zilele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 193.
      surse: DLRLC
    • absolut Gura îndulcește, gura amărăște.
      surse: DLRLC
    • De ce te căiești, băiețele, și te amărăști? ISPIRESCU, L. 313.
      surse: DLRLC
    • Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit; Tare ti-i fi amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A duce o viață amară, plină de suferințe.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sînteți sănătoasă? – Iacă, mă amărăsc și eu pe aici, pe lîngă casă. SLAVICI, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie: