AMABILE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) În mod grațios, plăcut. – Cuv. it.

amabile av [At: DEX² / E: it amabile] (Indică modul de execuție al unei bucăți muzicale) În mod grațios, plăcut.

AMABILE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În mod grațios, plăcut. – Cuv. it.

AMABILE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În mod grațios, plăcut. – It. amabile.

AMABILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În mod grațios, plăcut. [< it. amabile].

AMABILE adv. (muz.) grațios, amabil. (< it. amabile)

AMABILE adv. muz. În mod grațios; plăcut. /Cuv. it.

amabil, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 310 / Pl: ~i, ~e / E: fr aimable, lat amabilis] 1 Care este vrednic de a fi iubit. 2 Politicos. 3 Prietenos. 4 (Muz) Plăcut (ca termen de execuție).

*AMABIL adj. Plăcut, atrăgător, prietenos, binevoitor: n’am văzut un om mai ~ decît dînsul [lat. amabilis cu accepțiunile fr. aimable].

AMABIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. Aceste perle sînt, probabil, Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Mihail Mihailovici a fost cît se poate de amabil. SAHIA, U.R.S.S. 96. ◊ (Adverbial) Asta s-o creadă alții, s-a hlizit dumneaei privindu-mă amabil. SADOVEANU, N. F. 183. ♦ (Neobișnuit) Atrăgător, plăcut. Stilul elegant al unuia din cei mai amabili poeți ai noștri. ODOBESCU, S. I 447.

AMABIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis).

AMABIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].

AMABIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis)

AMABIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă bunăvoință și serviabilitate; politicos. Om ~. /<lat. amabilis, fr. aimable

amabil a. 1. demn de iubire; 2. prietenos: e amabil cu toți.

*amábil, -ă adj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil.

amabile (în mod grațios) (muz.) adv.

amabile (muz.) (it.) adv.

amabile (muz.) adv.

amabil (prietenos) adj. m., pl. amabili; f. amabilă, pl. amabile

amabil (prietenos) adj. m., pl. amabili; f. amabilă, pl. amabile

amabil adj. m., pl. amabili; f. sg. amabilă, pl. amabile

amabile (cuv. it., „amabil, plăcut, grațios”), indicație de expresie prin care se cere o frazare grațioasă, fără rigoare. Deseori însoțește o indicație de tempo (2). (ex. andantino a.).

Crinum amabile Don. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori roșii, foarte mirositoare (corolă tubulată, 6 petale recurbate în afară) dispuse în umbelă, la vîrful tulpinii. Bulb rotund, mare. Frunze numeroase, groase, glaucescente, lanceolate. Plantă înaltă de cca 1 m.

Cynoglossum amabile Staf et Drummond. Specie care înflorește vara-toamna. Flori mici, albastre-închis, roz sau albe, mirositoare. Plantă de cca 55 cm înălțime. Frunze de cca 15 cm lungime.

AMABIL adj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos.

AMABIL adj. 1. afectuos, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 2. binevoitor, îndatoritor, serviabil, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~.) 3. atent, curtenitor, drăguț, galant, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.) 4. politicos, prevenitor. (Om~.)

Amabil ≠ bădărănos, brutal, grosolan, necuviincios^[1] modificată