4 intrări

Articole pe această temă:

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amábile av [At: DEX2 / E: it amabile] (Indică modul de execuție al unei bucăți muzicale) În mod grațios, plăcut.

AMÁBILE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) În mod grațios, plăcut. – Cuv. it.

AMÁBILE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În mod grațios, plăcut. – Cuv. it.

AMÁBILE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În mod grațios, plăcut. – It. amabile.

AMÁBILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În mod grațios, plăcut. [< it. amabile].

AMÁBILE adv. (muz.) grațios, amabil. (< it. amabile)

AMÁBILE adv. muz. În mod grațios; plăcut. /Cuv. it.

amábil, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 310 / Pl: ~i, ~e / E: fr aimable, lat amabilis] 1 Care este vrednic de a fi iubit. 2 Politicos. 3 Prietenos. 4 (Muz) Plăcut (ca termen de execuție).

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. Aceste perle sînt, probabil, Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Mihail Mihailovici a fost cît se poate de amabil. SAHIA, U.R.S.S. 96. ◊ (Adverbial) Asta s-o creadă alții, s-a hlizit dumneaei privindu-mă amabil. SADOVEANU, N. F. 183. ♦ (Neobișnuit) Atrăgător, plăcut. Stilul elegant al unuia din cei mai amabili poeți ai noștri. ODOBESCU, S. I 447.

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis).

AMÁBIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].

AMÁBIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis)

AMÁBIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă bunăvoință și serviabilitate; politicos. Om ~. /<lat. amabilis, fr. aimable

amabil a. 1. demn de iubire; 2. prietenos: e amabil cu toți.

*amábil, -ă adj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amábile (muz.) (it.) adv.

amábil (prietenos) adj. m., pl. amábili; f. amábilă, pl. amábile

amábil adj. m., pl. amábili; f. sg. amábilă, pl. amábile

arată toate definițiile

Intrare: amabile
amabile adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • amabile
Intrare: amabil
amabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amabil
  • amabilul
  • amabilu‑
  • amabilă
  • amabila
plural
  • amabili
  • amabilii
  • amabile
  • amabilele
genitiv-dativ singular
  • amabil
  • amabilului
  • amabile
  • amabilei
plural
  • amabili
  • amabililor
  • amabile
  • amabilelor
vocativ singular
plural
Intrare: Crinum amabile
Crinum amabile  nomenclatura binară
compus
  • Crinum amabile
Intrare: Cynoglossum amabile
Cynoglossum amabile  nomenclatura binară
compus
  • Cynoglossum amabile
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amabile

  • 1. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) În mod grațios, plăcut.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

amabil

etimologie: