AMABILE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) În mod grațios, plăcut. – Cuv. it.

amabile av [At: DEX² / E: it amabile] (Indică modul de execuție al unei bucăți muzicale) În mod grațios, plăcut.

AMABILE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În mod grațios, plăcut. – Cuv. it.

AMABILE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În mod grațios, plăcut. – It. amabile.

AMABILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În mod grațios, plăcut. [< it. amabile].

AMABILE adv. (muz.) grațios, amabil. (< it. amabile)

AMABILE adv. muz. În mod grațios; plăcut. /Cuv. it.

amabil, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 310 / Pl: ~i, ~e / E: fr aimable, lat amabilis] 1 Care este vrednic de a fi iubit. 2 Politicos. 3 Prietenos. 4 (Muz) Plăcut (ca termen de execuție).

*AMABIL adj. Plăcut, atrăgător, prietenos, binevoitor: n’am văzut un om mai ~ decît dînsul [lat. amabilis cu accepțiunile fr. aimable].

AMABIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. Aceste perle sînt, probabil, Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Mihail Mihailovici a fost cît se poate de amabil. SAHIA, U.R.S.S. 96. ◊ (Adverbial) Asta s-o creadă alții, s-a hlizit dumneaei privindu-mă amabil. SADOVEANU, N. F. 183. ♦ (Neobișnuit) Atrăgător, plăcut. Stilul elegant al unuia din cei mai amabili poeți ai noștri. ODOBESCU, S. I 447.

AMABIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis).

AMABIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].

AMABIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis)

AMABIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă bunăvoință și serviabilitate; politicos. Om ~. /<lat. amabilis, fr. aimable

amabil a. 1. demn de iubire; 2. prietenos: e amabil cu toți.

*amábil, -ă adj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil.

amabile (în mod grațios) (muz.) adv.

amabile (muz.) (it.) adv.

amabile (muz.) adv.

amabil (prietenos) adj. m., pl. amabili; f. amabilă, pl. amabile

amabil (prietenos) adj. m., pl. amabili; f. amabilă, pl. amabile

amabil adj. m., pl. amabili; f. sg. amabilă, pl. amabile

AMABIL adj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos.

AMABIL adj. 1. afectuos, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 2. binevoitor, îndatoritor, serviabil, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~.) 3. atent, curtenitor, drăguț, galant, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.) 4. politicos, prevenitor. (Om~.)

Amabil ≠ bădărănos, brutal, grosolan, necuviincios^[1] modificată

amabile (cuv. it., „amabil, plăcut, grațios”), indicație de expresie prin care se cere o frazare grațioasă, fără rigoare. Deseori însoțește o indicație de tempo (2). (ex. andantino a.).

Crinum amabile Don. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori roșii, foarte mirositoare (corolă tubulată, 6 petale recurbate în afară) dispuse în umbelă, la vîrful tulpinii. Bulb rotund, mare. Frunze numeroase, groase, glaucescente, lanceolate. Plantă înaltă de cca 1 m.

Cynoglossum amabile Staf et Drummond. Specie care înflorește vara-toamna. Flori mici, albastre-închis, roz sau albe, mirositoare. Plantă de cca 55 cm înălțime. Frunze de cca 15 cm lungime.