20 de definiții pentru amândoi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMÂNDOI, -DOUĂ, num. col. Și unul și altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< *ambi + dui).

amândoi, ~do ncv [At: (a. 1574) ap. HEM 1088 / E: mlamendui, -duae cf ambii, îmbii] 1 Doi împreună, în același timp Si: ambii Cf tustrei, tuspatru. 2 Unul cu altui sau unul altuia.

AMÂNDOI, -DOUĂ, num. col. Și unul și altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< ambi + dui).

AMÂNDOI ~uă num. Și unul și altul; ambii. /<lat. amindoi

amândoi num. și unul și altul. [Lat. AMBO DUO].

AMÎNDOI, -DO (gen.-dat. amînduror, -durora) num. 1 Și unul și altul, cei doi laolaltă 2 În legătură cu pron. pers.: vrea să se înțeleagă cu noi ~ 2 proverb.: ~, două nevoi, și unul și altul nu sînt buni de nici o treabă; – ~ mîncați dintr’un ciob (PANN.), se zice de doi inși nedespărțiți sau cari se potrivesc la fire și la apucături, mai ales rele [lat. *amĭndoi < ambo+dui].

AMÎNDOI, -DO num. col. (Substantivul determinat e articulat) Și unul și altul, cei doi împreună, cei doi laolaltă, ambii. Se uită în sus la cerul de cenușă. Ridică amîndoi pumnii, amenințind pe cineva ascuns în vîrtejurile fumurii ale norilor. DUMITRIU, B. F. 15. Nu semănau amîndouă surorile. VLAHUȚĂ, O. A. 1108. Piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, P. 270. ◊ (Accentuat în frază, cu valoare stilistică) Plîngu-mi ochii amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. ◊ (Determinînd un pron. pers., care îl precede) Multe izbînzi am mai făcut noi amîndoi. ISPIRESCU, L. 15. Amar era să fie de voi, de nu eram noi amîndoi. CREANGĂ, P.. 269. Nu e nici o asemănare între voi amîndoi. NEGRUZZI, S. 1 64. ◊ (Cu valoare de pronume) Amîndoi priveau spre luminile nenumărate care tremurau, ca niște steluțe, în vale, amîndoi ascultau muzica adîncă a clopotului, și carul cobora coasta spre sat. SADOVEANU, O. III 87. Au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I 228. S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci ciuturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. J 185. Hai, mîndro să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim... Tu n-ai frați, eu n-am surori, Amîndoi ca două flori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. – Forme gramaticale: gen.dat. (cînd precedă substantivul) amînduror (regional) amîndura, amîndoror, (cînd urmează dună el sau îi ține locul) amîndurora și (regional) amîndorora (RUSSO, O. 44).

AMÎNDOI, -DO num. col. Și unul și altul; ambii. Amîndoi copiii. ◊ (Cu valoare de pronume) Amîndoi priveau în zare. [Gen.-dat. (cînd precedă substantivul) amînduror și (cînd îl urmează sau îi ține locul) amîndurora] – Lat. *amindoi (< *ambi + dui).

amîndóĭ, -dóŭă num. (lat. amindui, ambidui îld. amboduo; it. amendúe.Amîndurór [Mold.] și amîndúror [Munt.]). Și unu, și altu (ambiĭ): amîndoĭ copiiĭ, copiiĭ amîndoĭ, amîndoŭă mînile, mînile amîndoŭă (tot-de-a-una fără art.). V. îmbĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!amândoi pr. m., adj. pr. m., f. amândo, g.-d. (antepus) amânduror, (singur/postpus) amândurora (Amândoi (elevii)/Elevii amândoi au promovat.)

amândoi num. m. (~ copiii), f. amândouă, g.-d. antepus amânduror, singur/postpus amândurora

amândoi num. m., f. amândouă, g.-d. (cu valoare de adj. antepus) amânduror, (cu valoare de s. sau de adj. postpus) amândurora

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMÂNDOI num. ambii. (Au venit ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amîndoi (-ouă), num. – Și unul și altul; ambii. – Mr. amindo(i)l’i, istr. amindoi. Lat. ambo duŏambi dui, f. *ambe due, și probabil și *amendui, dat fiind prezența v. it. amendue, engad. amenduos, v. fr. andui, prov. amdui, cf. cat. abdos (Pușcariu 80; REW 411; DAR). Gen. amînduror(a), cu r analogic, ca tuturor(a).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARCADES AMBO (lat.) amândoi arcadienii – Vergiliu, „Bucolica”, VII, 4. Poetul invocă originea arcadiană a păstorilor Thyrsis și Corydon pentru a dovedi egala lor măiestrie muzicală. Astăzi indică trăsături, afinități comune a două persoane.

Arcades ambo (lat. „Arcadieni amîndoi”). Vergiliu, Egloge (VII, 4). Întocmai cum unele monumente vechi se deteriorează de-a lungul anilor, se întîmplă ca și unele cuvinte serioase să-și altereze cu vremea înțelesul și să fie folosite doar în ironie. Bunăoară expresiile: „A descoperit America”, „A inventat praful de pușcă” etc. La fel s-a petrecut și cu „Arcades ambo”. Vergiliu a întrebuințat expresia în sensul cel mai bun, vorbind de doi ciobani: Thyrsis și Corydon, care, fiind din Arcadia („țara idilelor și a fericirii pastorale”), știau amîndoi deopotrivă de bine să cînte din fluier. Astăzi însă, expresia e folosită spre a lua în derîdere doi oameni care vădesc aceleași defecte. E o expresie oarecum echivalentă cu vorba românească: „cum e Tanda, așa-i și Manda”. LIT.

Intrare: amândoi
amândoi numeral colectiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P17)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
plural
  • amândoi
  • amândo
genitiv-dativ singular
plural
  • amândurora
  • amânduror
  • amândurora
  • amânduror
  • amândurora
  • amânduror
  • amândurora
  • amânduror
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amândoinumeral colectiv

  • 1. Și unul și altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ambii
    • format_quote Se uită în sus la cerul de cenușă. Ridică amîndoi pumnii, amenințînd pe cineva ascuns în vîrtejurile fumurii ale norilor. DUMITRIU, B. F. 15. DLRLC
    • format_quote Nu semănau amîndouă surorile. VLAHUȚĂ, O. A. 1108. DLRLC
    • format_quote Piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, P. 270. DLRLC
    • format_quote Plîngu-mi ochii amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. DLRLC
    • format_quote Multe izbînzi am mai făcut noi amîndoi. ISPIRESCU, L. 15. DLRLC
    • format_quote Amar era să fie de voi, de nu eram noi amîndoi. CREANGĂ, P.. 269. DLRLC
    • format_quote Nu e nici o asemănare între voi amîndoi. NEGRUZZI, S. 1 64. DLRLC
    • 1.1. Are valoare de pronume. DLRLC
      • format_quote Amîndoi priveau spre luminile nenumărate care tremurau, ca niște steluțe, în vale, amîndoi ascultau muzica adîncă a clopotului, și carul cobora coasta spre sat. SADOVEANU, O. III 87. DLRLC
      • format_quote Au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I 228. DLRLC
      • format_quote S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci cînturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. J 185. DLRLC
      • format_quote Hai, mîndro să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim... Tu n-ai frați, eu n-am surori, Amîndoi ca două flori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic