20 de definiții pentru amândoi
din care- explicative (9)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMÂNDOI, -DOUĂ, num. col. Și unul și altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< *ambi + dui).
amândoi, ~două ncv [At: (a. 1574) ap. HEM 1088 / E: ml ◊ amendui, -duae cf ambii, îmbii] 1 Doi împreună, în același timp Si: ambii Cf tustrei, tuspatru. 2 Unul cu altui sau unul altuia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMÂNDOI, -DOUĂ, num. col. Și unul și altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< ambi + dui).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
AMÂNDOI ~uă num. Și unul și altul; ambii. /<lat. amindoi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amândoi num. și unul și altul. [Lat. AMBO DUO].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMÎNDOI, -DOUĂ (gen.-dat. amînduror, -durora) num. 1 Și unul și altul, cei doi laolaltă ¶ 2 În legătură cu pron. pers.: vrea să se înțeleagă cu noi ~ ¶ 2 proverb.: ~, două nevoi, și unul și altul nu sînt buni de nici o treabă; – ~ mîncați dintr’un ciob (PANN.), se zice de doi inși nedespărțiți sau cari se potrivesc la fire și la apucături, mai ales rele [lat. *amĭndoi < ambo+dui].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMÎNDOI, -DOUĂ num. col. (Substantivul determinat e articulat) Și unul și altul, cei doi împreună, cei doi laolaltă, ambii. Se uită în sus la cerul de cenușă. Ridică amîndoi pumnii, amenințind pe cineva ascuns în vîrtejurile fumurii ale norilor. DUMITRIU, B. F. 15. Nu semănau amîndouă surorile. VLAHUȚĂ, O. A. 1108. Piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, P. 270. ◊ (Accentuat în frază, cu valoare stilistică) Plîngu-mi ochii amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. ◊ (Determinînd un pron. pers., care îl precede) Multe izbînzi am mai făcut noi amîndoi. ISPIRESCU, L. 15. Amar era să fie de voi, de nu eram noi amîndoi. CREANGĂ, P.. 269. Nu e nici o asemănare între voi amîndoi. NEGRUZZI, S. 1 64. ◊ (Cu valoare de pronume) Amîndoi priveau spre luminile nenumărate care tremurau, ca niște steluțe, în vale, amîndoi ascultau muzica adîncă a clopotului, și carul cobora coasta spre sat. SADOVEANU, O. III 87. Au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I 228. S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci ciuturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. J 185. Hai, mîndro să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim... Tu n-ai frați, eu n-am surori, Amîndoi ca două flori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. – Forme gramaticale: gen. – dat. (cînd precedă substantivul) amînduror (regional) amîndura, amîndoror, (cînd urmează dună el sau îi ține locul) amîndurora și (regional) amîndorora (RUSSO, O. 44).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMÎNDOI, -DOUĂ num. col. Și unul și altul; ambii. Amîndoi copiii. ◊ (Cu valoare de pronume) Amîndoi priveau în zare. [Gen.-dat. (cînd precedă substantivul) amînduror și (cînd îl urmează sau îi ține locul) amîndurora] – Lat. *amindoi (< *ambi + dui).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
amîndóĭ, -dóŭă num. (lat. amindui, ambidui îld. amboduo; it. amendúe. – Amîndurór [Mold.] și amîndúror [Munt.]). Și unu, și altu (ambiĭ): amîndoĭ copiiĭ, copiiĭ amîndoĭ, amîndoŭă mînile, mînile amîndoŭă (tot-de-a-una fără art.). V. îmbĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!amândoi pr. m., adj. pr. m., f. amândouă, g.-d. (antepus) amânduror, (singur/postpus) amândurora (Amândoi (elevii)/Elevii amândoi au promovat.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
amândoi num. m. (~ copiii), f. amândouă, g.-d. antepus amânduror, singur/postpus amândurora
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amândoi num. m., f. amândouă, g.-d. (cu valoare de adj. antepus) amânduror, (cu valoare de s. sau de adj. postpus) amândurora
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amândoi, -duror gen. dat. pl.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
amîndoi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
amînduror
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AMÂNDOI num. ambii. (Au venit ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMÎNDOI num. ambii. (Au venit ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
amîndoi (-ouă), num. – Și unul și altul; ambii. – Mr. amindo(i)l’i, istr. amindoi. Lat. ambo duŏ › ambi dui, f. *ambe due, și probabil și *amendui, dat fiind prezența v. it. amendue, engad. amenduos, v. fr. andui, prov. amdui, cf. cat. abdos (Pușcariu 80; REW 411; DAR). Gen. amînduror(a), cu r analogic, ca tuturor(a).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ARCADES AMBO (lat.) amândoi arcadienii – Vergiliu, „Bucolica”, VII, 4. Poetul invocă originea arcadiană a păstorilor Thyrsis și Corydon pentru a dovedi egala lor măiestrie muzicală. Astăzi indică trăsături, afinități comune a două persoane.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arcades ambo (lat. „Arcadieni amîndoi”). Vergiliu, Egloge (VII, 4). Întocmai cum unele monumente vechi se deteriorează de-a lungul anilor, se întîmplă ca și unele cuvinte serioase să-și altereze cu vremea înțelesul și să fie folosite doar în ironie. Bunăoară expresiile: „A descoperit America”, „A inventat praful de pușcă” etc. La fel s-a petrecut și cu „Arcades ambo”. Vergiliu a întrebuințat expresia în sensul cel mai bun, vorbind de doi ciobani: Thyrsis și Corydon, care, fiind din Arcadia („țara idilelor și a fericirii pastorale”), știau amîndoi deopotrivă de bine să cînte din fluier. Astăzi însă, expresia e folosită spre a lua în derîdere doi oameni care vădesc aceleași defecte. E o expresie oarecum echivalentă cu vorba românească: „cum e Tanda, așa-i și Manda”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P17) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
|
amândoinumeral colectiv
- 1. Și unul și altul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ambii
- Se uită în sus la cerul de cenușă. Ridică amîndoi pumnii, amenințînd pe cineva ascuns în vîrtejurile fumurii ale norilor. DUMITRIU, B. F. 15. DLRLC
- Nu semănau amîndouă surorile. VLAHUȚĂ, O. A. 1108. DLRLC
- Piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, P. 270. DLRLC
- Plîngu-mi ochii amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. DLRLC
- Multe izbînzi am mai făcut noi amîndoi. ISPIRESCU, L. 15. DLRLC
- Amar era să fie de voi, de nu eram noi amîndoi. CREANGĂ, P.. 269. DLRLC
- Nu e nici o asemănare între voi amîndoi. NEGRUZZI, S. 1 64. DLRLC
- 1.1. Are valoare de pronume. DLRLC
- Amîndoi priveau spre luminile nenumărate care tremurau, ca niște steluțe, în vale, amîndoi ascultau muzica adîncă a clopotului, și carul cobora coasta spre sat. SADOVEANU, O. III 87. DLRLC
- Au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I 228. DLRLC
- S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci cînturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. J 185. DLRLC
- Hai, mîndro să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim... Tu n-ai frați, eu n-am surori, Amîndoi ca două flori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. DLRLC
-
-
etimologie:
- *amindoi (din *ambi + dui). DEX '09