3 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

amânát2, -ă [At: COD. VOR. 86/13 / Pl: ~ați, -e / E: amâna] 1 a (Înv) Întârziat Cf amâna (1). 2 av (Ban) Târziu.

amânát1 sn [At: PANN, P. V. III, 59 / Pl: ~uri / E: amâna] Amânare (1).

AMÂNAT1 s. n. Faptul de a amâna.V. amâna.

AMÂNAT2, -Ă, amânați, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. Adv. (Înv. și reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.

AMÂNÁT2, -Ă, amânați, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. Adv. (înv. și reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.

AMÂNÁT1 s. n. Faptul de a amâna.V. amâna.

AMÂNÁT adv. (Înv. și reg.) Târziu. Vine sara amânat (HODOȘ). – V. amâna.

amânat adv. târziu: îi punea masa cât de amânat PANN.

amâná [At: PSALT. SCH. 128/6 / Pzi: amân, (reg) amâi, (rar) amânez / E: a + mâ(i)ne] 1 vi (Înv) A întârzia. 2 vtr A nu îndeplini ceva imediat, ci a lăsa pe altă dată. 3 vt A pune un termen mai târziu pentru judecarea unei pricini. 4 vt A proroga. 5 vt(a) (Fig) A tărăgăna. 6 vt (Complementul este un om) A purta cu vorba (de azi pe mâine). 7 vt (Înv) A porunci cuiva să vină (sau să execute ceva) mai târziu.

AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).

AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).

AMÎNÁ, amî́n, vb. I. Tranz. 1. A hotărî să îndeplinească o acțiune mai tîrziu decît la vremea stabilită, a prelungi termenul o dată fixat pentru săvîrșirea unei acțiuni. Procesul a fost amînat. ◊ Lucrul amînat și prelungit e ca mort. CAMILAR, TEM. 219. De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar... amîna din zi în zi, de joi pînă mai de-apoi această poznașă trebușoară. CREANGĂ, P. 141. ◊ Absol. Apoi dacă amîn, iar se mai întîmplă cine știe ce și nu mai pot pleca. SADOVEANU, P. M. 166. 2. (Cu privire la persoane) A purta cu vorba (de azi pe mîine). Tu s-o amîi cu zi cu zi Și spune-i cîte toate. Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78. Pe drum necontenit ceream apă, iar tata mă amîna cu momele, de la o fîntînă la alta. CREANGĂ, A. 15. Tot mă amînau, ba azi, ba mine; dihania de doctor zicea c-ar fi periculos. EMINESCU, N. 82.

AMÎNÁT adv. (Învechit și popular) Tîrziu. Îi punea masa cît de amînat. PANN, P. V. II 64. Vine sara amînat. HODOȘ, P.P. 152.

AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A hotărî îndeplinirea unei acțiuni pentru un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – Din a3 + mâne.

amâná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amấn, 2 sg. amấni; conj. prez. 3 să amấne; ger. amânấnd

amâná vb., ind. prez. 1 sg. amân, 2 sg. amâni, 3 sg. și pl. amână; conj. prez. 3 sg. și pl. amâne; ger. amânând

AMÂNÁ vb. 1. (Transilv.) a tămânda. (~ plecarea.) 2. (rar) a remite. (~ o tranzacție.) 3. a încetini, a întârzia. (~ producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (~ rezolvarea unei probleme.) 5. v. păsui. 6. v. prelungi. 7. a lăsa. (Să ~ pe altă dată.)

amîna (amî́n, amînát), vb. – A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinație lat. de tipul *ad mane (Pușcariu 79; REW 5924), sau de la o formație adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. și alb. mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu).

A AMÂNÁ amân tranz. 1) A lăsa pentru altă dată. ~ adunarea. ~ plecarea. 2) (persoane) A purta cu vorba. /a + mâine

amânà v. a lăsa pentru altă dată, a întârzia, a prelungi (un termen). [Formațiune românească din mâine, lit. a lăsa pe mâine].

Intrare: amâna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amâna amânare amânat amânând singular plural
amâ amânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amân (să) amân amânam amânai amânasem
a II-a (tu) amâni (să) amâni amânai amânași amânaseși
a III-a (el, ea) amâ (să) amâne amâna amână amânase
plural I (noi) amânăm (să) amânăm amânam amânarăm amânaserăm, amânasem*
a II-a (voi) amânați (să) amânați amânați amânarăți amânaserăți, amânaseți*
a III-a (ei, ele) amâ (să) amâne amânau amâna amânaseră
Intrare: amânat (adj.)
amânat (adj.) adjectiv adverb
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amânat amânatul amâna amânata
plural amânați amânații amânate amânatele
genitiv-dativ singular amânat amânatului amânate amânatei
plural amânați amânaților amânate amânatelor
vocativ singular
plural
Intrare: amânat (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amânat amânatul
plural
genitiv-dativ singular amânat amânatului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

amânat (adj.)

  • 1. adjectiv Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial.
    surse: DEX '09
  • 2. adverb învechit regional După mult timp.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: târziu 2 exemple
    exemple
    • Îi punea masa cît de amînat. PANN, P. V. II 64.
      surse: DLRLC
    • Vine sara amînat. HODOȘ, P.P. 152.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi amâna
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

amânat (s.n.)

  • 1. Faptul de a amâna.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 sinonime: amânare

etimologie:

  • vezi amâna
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2