4 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amânat2, ~ă [At: COD. VOR. 86/13 / Pl: ~ați, ~e / E: amâna] 1 a (Înv) Întârziat Cf amâna (1). 2 av (Ban) Târziu.

amânát1 sn [At: PANN, P. V. III, 59 / Pl: ~uri / E: amâna] Amânare (1).

AMÂNAT2, -Ă, amânați, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. Adv. (Înv. și reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.

AMÂNAT1 s. n. Faptul de a amâna.V. amâna.

AMÂNÁT2, -Ă, amânați, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. Adv. (înv. și reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.

AMÂNÁT1 s. n. Faptul de a amâna.V. amâna.

AMÂNÁT adv. (Înv. și reg.) Târziu. Vine sara amânat (HODOȘ). – V. amâna.

amânat adv. târziu: îi punea masa cât de amânat PANN.

amâná [At: PSALT. SCH. 128/6 / Pzi: amân, (reg) amâi, (rar) amânez / E: a + mâ(i)ne] 1 vi (Înv) A întârzia. 2 vtr A nu îndeplini ceva imediat, ci a lăsa pe altă dată. 3 vt A pune un termen mai târziu pentru judecarea unei pricini. 4 vt A proroga. 5 vt(a) (Fig) A tărăgăna. 6 vt (Complementul este un om) A purta cu vorba (de azi pe mâine). 7 vt (Înv) A porunci cuiva să vină (sau să execute ceva) mai târziu.

AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).

AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).

AMÎNÁ, amî́n, vb. I. Tranz. 1. A hotărî să îndeplinească o acțiune mai tîrziu decît la vremea stabilită, a prelungi termenul o dată fixat pentru săvîrșirea unei acțiuni. Procesul a fost amînat. ◊ Lucrul amînat și prelungit e ca mort. CAMILAR, TEM. 219. De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar... amîna din zi în zi, de joi pînă mai de-apoi această poznașă trebușoară. CREANGĂ, P. 141. ◊ Absol. Apoi dacă amîn, iar se mai întîmplă cine știe ce și nu mai pot pleca. SADOVEANU, P. M. 166. 2. (Cu privire la persoane) A purta cu vorba (de azi pe mîine). Tu s-o amîi cu zi cu zi Și spune-i cîte toate. Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78. Pe drum necontenit ceream apă, iar tata mă amîna cu momele, de la o fîntînă la alta. CREANGĂ, A. 15. Tot mă amînau, ba azi, ba mine; dihania de doctor zicea c-ar fi periculos. EMINESCU, N. 82.

AMÎNÁT adv. (Învechit și popular) Tîrziu. Îi punea masa cît de amînat. PANN, P. V. II 64. Vine sara amînat. HODOȘ, P.P. 152.

AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A hotărî îndeplinirea unei acțiuni pentru un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – Din a3 + mâne.

A AMÂNÁ amân tranz. 1) A lăsa pentru altă dată. ~ adunarea. ~ plecarea. 2) (persoane) A purta cu vorba. /a + mâine

amânà v. a lăsa pentru altă dată, a întârzia, a prelungi (un termen). [Formațiune românească din mâine, lit. a lăsa pe mâine].

amîn, a v. tr. (a 4 și mîne). Las pe altă dată (împlinirea unuĭ lucru): a amîna o judecată, o plată, un examin.

amînat, -ă adj. Lăsat să se facă altă dată. Eŭf. Candidat amînat la un examin, candidat respins (căzut). Adv. Olt. Tîrziŭ: venise cam amînat (N. Pl. Ceaur, 51).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amâná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amấn, 2 sg. amấni; conj. prez. 3 să amấne; ger. amânấnd

arată toate definițiile

Intrare: amânat (adj.)
amânat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amânat
  • amânatul
  • amânatu‑
  • amâna
  • amânata
plural
  • amânați
  • amânații
  • amânate
  • amânatele
genitiv-dativ singular
  • amânat
  • amânatului
  • amânate
  • amânatei
plural
  • amânați
  • amânaților
  • amânate
  • amânatelor
vocativ singular
plural
Intrare: amânat (adv.)
amânat3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • amânat
Intrare: amânat (s.n.)
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amânat
  • amânatul
  • amânatu‑
plural
  • amânaturi
  • amânaturile
genitiv-dativ singular
  • amânat
  • amânatului
plural
  • amânaturi
  • amânaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: amâna
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amâna
  • amânare
  • amânat
  • amânatu‑
  • amânând
  • amânându‑
singular plural
  • amâ
  • amânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amân
(să)
  • amân
  • amânam
  • amânai
  • amânasem
a II-a (tu)
  • amâni
(să)
  • amâni
  • amânai
  • amânași
  • amânaseși
a III-a (el, ea)
  • amâ
(să)
  • amâne
  • amâna
  • amână
  • amânase
plural I (noi)
  • amânăm
(să)
  • amânăm
  • amânam
  • amânarăm
  • amânaserăm
  • amânasem
a II-a (voi)
  • amânați
(să)
  • amânați
  • amânați
  • amânarăți
  • amânaserăți
  • amânaseți
a III-a (ei, ele)
  • amâ
(să)
  • amâne
  • amânau
  • amâna
  • amânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amânat (adj.)

  • 1. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi amâna
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

amânat (adv.)

  • 1. învechit regional După mult timp.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: târziu 2 exemple
    exemple
    • Îi punea masa cît de amînat. PANN, P. V. II 64.
      surse: DLRLC
    • Vine sara amînat. HODOȘ, P.P. 152.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi amâna
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

amânat (s.n.)

  • 1. Faptul de a amâna.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 sinonime: amânare

etimologie:

  • vezi amâna
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2

amâna

  • 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Procesul a fost amânat.
      surse: DLRLC
    • Lucrul amînat și prelungit e ca mort. CAMILAR, TEM. 219.
      surse: DLRLC
    • De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar... amîna din zi în zi, de joi pînă mai de-apoi această poznașă trebușoară. CREANGĂ, P. 141.
      surse: DLRLC
    • absolut Apoi dacă amîn, iar se mai întîmplă cine știe ce și nu mai pot pleca. SADOVEANU, P. M. 166.
      surse: DLRLC
  • 2. A purta cu vorba pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Tu s-o amîi cu zi cu zi Și spune-i cîte toate. Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78.
      surse: DLRLC
    • Pe drum necontenit ceream apă, iar tata mă amîna cu momele, de la o fîntînă la alta. CREANGĂ, A. 15.
      surse: DLRLC
    • Tot mă amînau, ba azi, ba mine; dihania de doctor zicea c-ar fi periculos. EMINESCU, N. 82.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • A + mâne (= mâine).
    surse: DEX '09